Acest tutorial este scris de marianvasile pe Forumul Ubuntu si il consider extrem de util pentru cei care vor sa faca trecerea de pe Windows pe Ubuntu. Sursa
,,Această prezentare se adresează celor care doresc să încerce pentru
prima dată sistemul de operare Ubuntu, de regulă persoane obișnuite cu
mediul Windows. Am încercat să fie cât mai scurtă și cuprinzătoare cu
putință, însă sunt destule lucruri de prezentat unui începător.
Materialul are un coautor, în persoana lui Ăla mic,
care a realizat toată partea de elemente grafice și inserarea de
legături interne sau externe, lucru pentru care îi mulțumesc foarte
mult. Citiți-o în întregime, este un efort minim, cu siguranță mai mic
decât efortul depus de noi la realizarea lui, care vă aduce în atenție
noțiuni specifice indispensabile. În ea sunt cuprinse multe dintre
problemele ridicate de cei aflați la prima vizită pe forumul nostru.
Informațiile
conținute în acest articol există în diverse forme chiar aici pe forum
sau pe alte resurse, însă nu sunt centralizate, fiind obținute de cei
nou-veniți ca răspunsuri la nelămuririle pe care le-au avut.
De ce ați dori să încercați Ubuntu? [EN simulator online]
În
principal pentru că veți utiliza un mediu de lucru modern, în care
puteți naviga pe Internet, vă puteți uita la filme, asculta muzică, crea
documente, vă puteți juca, chiar dacă în acest domeniu titlurile mari
de-abia încep să apară, prin contribuția însemnată a platformei Steam.
Practic,
puteți face cam tot ce faceți în Windows, însă într-un mediu mai
securizat, fără problemele generate de virușii și malware-ul din
Windows, în plus gratis și legal.
Nu în ultimul rând, asistența
pentru Windows XP, cel mai răspândit sistem Windows, se va întrerupe în 7
aprilie 2014, așa că va trebui să treceți la versiuni ulterioare, ceea
ce înseamnă de regulă investiții în echipamente (mai multă memorie,
procesoare mai rapide) sau investiții în achiziționarea de licențe.
Scurt istoric
Calculatoarele,
pentru a funcționa, au nevoie de un program care să lege între ele
resursele sistemului, de la resursele hardware (piese) la resursele
software (aplicații). Acest program se numește sistem de operare.
În
zilele noastre, sistemele de operare cu care se poate întâlni un
utilizator obișnuit sunt trei, fiecare cu variantele proprii:
binecunoscutul Windows, deținătorul cotei de piață majoritare, MacOs(X),
sistemul de operare instalat pe calculatoarele produse de firma Apple,
sau un sistem Linux/GNU (ultimele două sunt înrudite, deoarece ambele
respectă aceleași standarde, impuse de un proiect software profesional
denumit UNIX, primul sistem de operare cu adevărat portabil pe mai multe
tipuri de calculatoare). Ubuntu [EN] [RO] face parte din familia Linux/GNU, fiind dezvoltat de firma Canonical.[EN]
Istoria Linux/GNU începe în 1991, când Linus Torvalds, [EN] [RO]
student la acea vreme, începe să scrie un sistem de operare pentru
nevoile sale de studiu, proiect pe care-l face cunoscut pe Internet,
aflat și acesta la începuturile sale.
La proiectul său, pus la
dispoziția oricui cu o singură condiție, aceea de a publica modificările
la nivel de cod-sursă (lucru care avea să fie cunoscut ca sursă
deschisă), contribuie din ce în ce mai mulți oameni și, mai târziu,
companii.
Ceea ce apare în acest mod este kernelul Linux, sau
inima sistemului de operare. La acesta, cu timpul, se vor adăuga alte
programe care, împreună, se vor transforma într-un întreg sistem de
operare și o sumă de aplicații, cunoscute azi ca sistemul Linux/GNU [RO],
mulți reducând pe nedrept denumirea la Linux. Particula GNU vine de la
proiectul cu același nume, inițiat de Richard Stallman [EN] [RO]
în 1983, care dorea realizarea unui sistem de operare solid,
compatibil cu standardele UNIX, dar care să poată fi distribuit și
modificat de oricine dorește să-l adapteze nevoilor proprii (filosofia
GNU, deschisă, contrară filosofiei proprietare, care nu eliberează codul
și nu permite aducerea de modificări). La apariția kernelului Linux,
proiectul GNU [EN]
avea deja scrise multe utilitare și aplicații, dar nu un kernel
funcțional, așa că întâlnirea celor două componente avea să fie un
lucru natural.
De acum, profitând de libertatea totală în
privința modificării codului, indivizi, comunități sau companii încep să
creeze propriile versiuni Linux/GNU, denumite distribuții, de o diversitate greu de egalat vreodată în domeniul sistemelor de operare.
Este
această diversitate un lucru bun? La prima vedere s-ar putea spune că
nu, motivându-se prin fragmentarea eforturilor de a crea un sistem de
operare cu adevărat bun. Însă dacă realizăm că viziunile diferite
creează versiuni care se adresează oricăror dorințe, înțelegem că este
bine să avem de unde alege. În fond, la bază este același lucru, diferă
împachetarea și forma în care este prezentat produsul final.
Motivele
sunt variate, de exemplu de la dorința de a crea un sistem de operare
fiabil, gratuit, care să răspundă necesităților, respectat în domeniul
informaticii, precum distribuția Debian, la dorința de a comercializa
un sistem de operare și soluții software, precum Red Hat, sau din
dorința de a crea un sistem de operare cu un grad ridicat de
accesibilitate, precum Ubuntu, al cărui fondator financiar și spiritual
este Mark Shuttleworth,[EN] [RO] care a promis că Ubuntu este și va fi întotdeauna gratuit, în orice versiune.
Evoluția sistemului de operare Ubuntu nu face obiectul articolului de față. Trebuie să știți că este un derivat al distribuției Debian,
derivat care se remarcă prin inovație la nivelul interfeței grafice cu
utilizatorul, inovație care caută accesibilitatea, ușurința în
utilizare, un design modern, care caută mai nou convergența pentru mediile cunoscute azi (desktop/laptop – tabletă – smartphone) și, după părerea mea, un drum care să-l deosebească între distribuțiile Linux/GNU cunoscute azi.
Descărcare
Pe pagina oficială
suntem informați că Ubuntu poate fi instalat pe calculatoare care au
minim 384 MB memorie RAM. Din experiență, pot spune că între 1 și 2 GB
memorie RAM și un procesor începând de la 1,5 GHz veți obține un sistem
bun, iar la peste 2 GB și procesor de peste 1,8 GHZ veți obține un
sistem foarte bun.
Pentru a proba și instala Ubuntu trebuie să descărcați o imagine .iso de pe Internet
[EN] și să o scrieți pe un CD/DVD sau pe un stick USB. În mediul
Windows scrierea pe un CD/DVD o realizați cu un program de scriere
precum Nero sau Infrarecorder (acesta din urmă este gratuit), alegând opțiunea Scrie (Arde) imagine (de disc) - Burn Image, iar pentru scrierea pe stick USB descărcați programul Unetbootin,
care este intuitiv, trebuie doar să utilizați butonul pentru a-i arăta
imaginea de disc descărcată în calculatorul dumneavoastră și să începeți
crearea mediului USB.
Aici de regulă apare prima confuzie.
Pentru descărcare sunt disponibile mai multe versiuni. În primul rând
vorbim despre versiunea corespunzătoare arhitecturii procesorului.
Indiferent de producător, azi există arhitecturile pe 32 de biți și pe
64 de biți. Denumirea tradițională a versiunilor disponibile pentru
descărcare sunt intel 86 sau 32-bit pentru arhitectura pe 32 de biți și
amd 64 sau 64-bit pentru arhitectura pe 64 de biți. Faptul că în
denumirea lor apar intel și amd nu înseamnă că ele sunt bune numai
pentru procesoarele produse de o firmă sau de cealaltă, ci este doar o
convenție. Site-ul Ubuntu a remediat sursa confuziei, prezentând ca
opțiuni 32-bit sau 64-bit.
Dacă aveți un calculator care lucrează
pe 32 de biți, alegeți așadar 32-bit (sau intel 86, posibilă prezentare
pe alte site-uri), oricum varianta 64-bit nu va funcționa.
Dacă
aveți un calculator care lucrează pe 64 de biți, alegeți așadar 64-bit
(sau amd 64, posibilă prezentare pe alte site-uri); aici este o
chichiță: dacă descărcați varianta 32-bit și o instalați pe un
calculator care poate lucra pe 64 de biți, va funcționa, însă nu veți
beneficia de toate resursele procesorului. Diferențele de regulă sunt
insesizabile ochiului uman, însă în operații solicitante, precum
interogări baze de date (de exemplu instalări de programe din depozite),
un sistem corect instalat va lucra mai repede decât un calculator care
poate pe 64 de biți dar este limitat de un sistem de operare instalat pe
32 de biți; de asemenea, apar unele probleme la gestionarea unei
memorii RAM cu o capacitate mai mare de 3,6 GB atunci când puneți
varianta 32-bit pe un calculator cu un procesor care poate lucra pe 64
de biți.
În plus, Ubuntu este disponibil întotdeauna în două forme, una pentru care se acordă asistență pe termen lung, 5 ani, numite versiuni cu asistență pe termen lung (LTS – Long Time Support),
pentru a încuraja instalarea în mediile profesionale, de producție, în
care stabilitatea și fiabilitatea sunt cerințe indispensabile, și alta
destinată celor care doresc versiuni mai noi ale programelor instalate,
tehnologii proaspete, dar care nu au confirmat prin trecerea timpului
un grad de încredere ridicat; pentru acestea, termenul de acordare a
asistenței este de 9 luni. Intervalul de timp între lansările de
versiuni obișnuite este de 6 luni, iar între lansările LTS de doi ani.
Eu
prefer versiunile LTS și încerc să conving pe toată lumea că noutățile
din versiunile obișnuite nu sunt atât de mari încât să se renunțe la
principalul avantaj al LTS-urilor, anume stabilitatea. De aceea este
indicat să descărcați versiunea cu asistență pe termen lung, la această
dată 12.04, iar dacă și numai dacă calculatorul
dumneavoastră are o problemă cu aceasta, să încercați versiunea
obișnuită mai nouă, în speranța că a adus unele rezolvări ale problemei
pe care ați avut-o cu LTS-ul. Hotărâți în consecință, aveți elementele
de bază pentru fundamentarea unei decizii.
Mediul LiveCD/DVD – LiveUSB
După
descărcare și scriere veți obține medii Live (CD/DVD sau USB), care au
proprietatea de a vă permite probarea sistemului de operare înainte de
a-l instala. Calculatorul va lucra numai de pe ele, încărcând informația
în memoria RAM, lăsând neatinse discurile fixe ale mașinii. Pentru
aceasta, introduceți CD/DVD-ul în tava unității de disc și reporniți
calculatorul, alegând ca dispozitiv de pornire unitatea CD/DVD, de regulă tasta F12.
Pentru mediile USB trebuie să introduceți stickul într-unul din
porturile USB, să porniți calculatorul și să alegeți ca dispozitiv de
pornire discul USB potrivit, de regulă tot cu tasta F12.
Mențiune:
dacă tasta F12 nu permite deschiderea meniului pentru pornirea
calculatorului (boot), încercați să identificați o altă posibilă tastă
pentru meniul rapid de modificare a secvenței de pornire sau intrați în
BIOS și faceți modificările necesare în funcție de calculatorul
fiecăruia.
Sistemul de operare este încărcat în memoria RAM,
operație care durează mai mult sau mai puțin, în funcție de puterea
calculatorului. Dacă totul merge bine, după un timp monitorul va afișa
interfața cu utilizatorul proprie Ubuntu, denumită Unity.
Elementele de bază ale acesteia sunt următoarele:
1. În partea de sus se află panoul superior (denumit bară pentru meniu), care conține în partea dreaptă următoarele elemente (de la dreapta la stânga):
- meniul sesiunii,
un element care permite oprirea calculatorului, ieșirea din sesiune,
repornirea sau suspendarea acesteia, precum și autentificarea altui
utilizator, în cazul în care pe calculator există conturi multiple
- meniul utilizatorului, care prezintă identitatea dumneavoastră
- ceasul
- meniul mesageriei, unde vor fi prezentate notificările pentru email și pentru alte aplicații de mesagerie
- meniul pentru sunet
- meniul pentru rețea
2.
În partea stângă a panoului superior există meniul aplicațiilor,
activat la trecerea mouse-ului peste acea zonă. Este o inovație
introdusă în interfața grafică Unity, pentru a câștiga spațiu pe
verticală, prin aceea că aplicațiile nu mai au propriile meniuri sub
decorațiile de fereastră (elementul care conține butoanele de
minimizare, maximizare și închidere a ferestrei), ci este folosită zona
din stânga a barei pentru meniu (panoul superior) pentru a afișa meniul
ferestrei active, atunci când este nevoie de el (respectiv la trecerea
mouse-ului peste aria menționată).
3. Lansatorul,
aflat în partea stângă, care conține pictograma de pornire (comenzi de
acces rapid, scurtături) pentru Panoul principal (Dash în original,
prima de sus, care la clic stânga de mouse va deschide panoul în care
sunt prezentate toate aplicațiile instalate pe sistemul de operare
Ubuntu Live) și pictogramele pentru pornirea următoarelor aplicații (în
ordine de sus în jos, începând după comanda rapidă pentru panoul
principal):
- comanda rapidă pentru instalarea sistemului de operare Ubuntu
-
comanda rapidă pentru navigatorul de fișiere, care permite navigarea
prin sistemul de fișiere, echivalentul programului Windows Explorer
- comanda rapidă pentru Firefox, navigatorul de Internet
- comanda rapidă pentru LibreOffice Writer, program pentru procesare text, echivalentul MS Word
- comanda rapidă pentru LibreOffice Calc, program pentru foi de calcul electronice, echivalentul MS Excel
- comanda rapidă pentru LibreOffice Impress, program pentru realizarea de prezentări de diapozitive, echivalentul MS Powerpoint
-
comanda rapidă pentru Centrul software Ubuntu (îl vom prescurta CSU),
care permite instalarea de aplicații suplimentare; vom vorbi despre el
mai târziu.
- comanda rapidă pentru configurări desktop, de unde puteți modifica unele elemente din mediul de lucru Unity
-
comutatorul pentru spațiile de lucru – în mediile grafice din Linux nu
avem doar un desktop (spațiu de lucru), există mai multe desktopuri
virtuale, în care putem să deschidem separat aplicații; în Unity,
numărul implicit de spații de lucru este 4. Puteți efectua clic pe
comutatorul spațiilor de lucru pentru a le explora, pentru a deschide
aplicații în fiecare și pentru a comuta între acestea.
- ultima pictogramă din Lansator este comanda rapidă pentru coșul de gunoi.
Ați
observat că există un spațiu între comanda rapidă pentru comutarea
spațiilor de lucru și comanda rapidă pentru coșul de gunoi. Zona, ca și
întreg lansatorul, este folosită pentru a afișa starea aplicațiilor
deschise, un fel de listă ferestre. La lansarea unei aplicații,
pictograma acesteia va apărea pe lansator, iar atunci când fereastra
aplicației este activă, veți observa două săgeți, în stânga și dreapta
pictogramei. Notificarea pentru fereastră de aplicație minimizată se
face printr-o singură săgeată, pe partea stângă a pictogramei. Totodată,
puteți fixa pictograme pentru acces rapid pe lansator pentru
aplicațiile favorite, prin clic dreapta de mouse.
4. Ultimul
element al mediului Live Ubuntu este spațiul de lucru în sine, pe care
se află două comenzi pentru acces rapid. Prima deschide navigatorul de
fișiere, care conține câteva fișiere de exemplificare, pentru a vă
ajuta să vă faceți o idee despre aplicațiile conținute, iar a doua va
instala Ubuntu pe calculatorul dumneavoastră.
Petreceți un timp
în mediul Live, observați dacă totul merge bine. Dacă aici nu veți avea
probleme, sunt puține șanse ca la instalare ceva să meargă prost.
Rețineți
că sistemul se mișcă mai încet în acest mediu, deoarece viteza de
transfer de pe CD/DVD sau USB este mai mică decât în cazul unui sistem
instalat, care apelează datele de pe discul fix al calculatorului, însă
faptul că puteți proba sistemul înainte de instalare este un mare plus
al sistemelor de operare Linux.
Instalare
Întotdeauna
faceți copii ale datelor importante din vechiul sistem (poze,
documente, muzică, filme) deoarece există un risc, foarte mic ce-i
drept, ca la partiționarea și formatarea discului fix, operații
indispensabile instalării Ubuntu, să apară ceva neprevăzut. DVD-urile
sau discurile mobile de mare capacitate nu mai sunt dispozitive exotice
sau foarte scumpe, mai bine să pierdeți ceva timp decât date importante.
Ubuntu poate fi instalat automat lângă Windows, modalitate pe
care o recomand utilizatorilor noi, pentru a păstra vechiul sistem pe
timpul acomodării cu Ubuntu.
Pentru aceasta, realizați o
defragmentare a discului fix în Windows la terminarea căreia introduceți
CD/DVD-ul sau stickul USB cu Ubuntu și închideți calculatorul, nu îl
reporniți, deoarece o închidere completă protejează discul fix de a
intra, posibil, într-o stare intermediară care să îngreuneze
recunoașterea informației existente pe el de programul pentru instalarea
Ubuntu. Porniți calculatorul și alegeți pornirea de pe CD/DVD sau USB
și așteptați încărcarea sistemului Live.
Pentru a instala Ubuntu efectuați clic pe comanda rapidă pentru instalare. Aici am două mențiuni. Eu prefer ca la instalare să nu bifez opțiunile de actualizare în timpul instalării și de instalare a codecurilor multimedia.
Le instalez mai târziu și vă voi explica cum. În principal reduc astfel
timpul necesar instalării și unele conflicte dintre codecurile
instalate aici și cele cuprinse de pachetul ubuntu-restricted-extras.
Programul
de instalare este intuitiv, ușor de înțeles. Introduceți datele cerute
cu atenție, în special parola, care face parte parte din sistemul de
securitate care protejează sistemul de acțiuni ale programelor de tip
virus sau malware. Am stabilit că opțiunea de instalare va fi instalarea
lângă Windows; alegeți-o și urmăriți cu atenție mesajele apărute. În
aproximativ 20 de minute veți avea un sistem instalat, gata de repornire
și autentificare în noul mediu de lucru.
Puteți alege să instalați numai Ubuntu, pe tot discul, în acest mod dispare sistemul de operare Windows existent;
de asemenea, ca opțiune avansată, există posibilitatea de a alege o
instalare particularizată, dar aici trebuie ca dumneavoastră să
specificați crearea partițiilor; pe aceasta din urmă o recomand după ce
ați petrecut cel puțin trei luni utilizând Ubuntu, pentru familiarizarea
cu noțiuni mai avansate și urmărirea subiectelor respective de pe
forum, precum acesta.
Operații pentru personalizarea instalării
După autentificare,
veți avea în față același mediu grafic pe care l-ați întâlnit în mediul
Live, fără comanda rapidă pentru instalarea sistemului. Pentru a
înțelege ce veți face în continuare, trebuie să vă prezint câteva
elemente legate de instalările de programe în Ubuntu.
Există posibilitatea ca imediat după pornire, având conexiune la Internet, să pornească Administratorul de actualizări, care oferă eventuale actualizări pentru programele instalate. Vă recomand ca numai acum să-l ignorați, deoarece vom modifica sursele CSU.
Instalările
de programe noi sunt controlate de Centrul software Ubuntu (CSU).
Programele care pot fi instalate în Ubuntu se află pe anumite servere de
Internet, numite depozite sau arhive, semnate digital, apelate de CSU.
În acest mod există garanția că programele conținute sunt conforme, fără
malware-uri și la versiuni care să lucreze bine cu versiunea de Ubuntu
pe care o aveți instalată în calculator. Sunt eliminate astfel sursele
externe, care nu sunt de încredere. Ca informație suplimentară, un
astfel de sistem se numește administrare de programe (sau de pachete)
iar formatul pachetelor folosite de Ubuntu este .deb.
CSU vine
preconfigurat, însă pentru a beneficia de unele programe proprietare,
precum drivere pentru plăcile video, plăcile de rețea (în special
wireless) sau codecuri multimedia, va trebui să includem și sursele
acestora, pentru a fi văzute de CSU.
Deschideți CSU.
Fereastra aplicației prezintă în partea de sus butoanele pentru toate
programele, pentru cele instalate, pentru istoricul acțiunilor și
indicatorul de progres.
Următorul element este un câmp de căutare, unde introduceți numele programului dorit.
În
partea stângă aveți posibilitatea de a sorta programele pe categorii.
De asemenea, în partea centrală sunt prezentate noutăți, programele cele
mai apreciate și recomandări de programe.
Trebuie menționat că în
CSU sunt disponibile și programe cu plată, nu numai gratuite, însă marea
lor majoritate sunt atât gratuite, cât și cu sursă deschisă.
Pentru a modifica sursele de programe, activați meniul aplicației CSU
prin deplasarea mouse-ului în partea stângă a barei de meniu (panoul
superior). Efectuați clic pe butonul editare, apoi mergeți la Surse
software.
Se va deschide o fereastră care prezintă cinci file. În prima filă,
Programe Ubuntu, trebuie să aveți bifate toate intrările, existând
posibilitatea de a vă interesa și codul sursă după ce deveniți mai
experimentați în noul sistem de operare. Tot aici modificați serverul
pentru descărcare în cel principal (Main server), deoarece chiar dacă
uneori este mai încet, nu au fost probleme de disponibilitate.
În fila a doua,
Alt software, marcați căsuțele de validare din dreptul liniilor
Parteneri Canonical și Independent, inclusiv liniile pentru cod-sursă.
În cea de-a treia filă,
a actualizărilor, marcați primele două intrări, actualizările
importante și cele recomandate. Nu marcați următoarele opțiuni deoarece
ele includ actualizări insuficient testate, posibile generatoare de
probleme.
Fila Autentificare
păstrează cheile digitale folosite la semnarea depozitelor. Dacă nu
doriți ca sistemul să trimită informații statistice, anonime, despre
modul de utilizare, mergeți la ultima filă și debifați singura opțiune conținută.
La
închiderea ferestrei veți fi atenționați că sursele au fost modificate
și că trebuie să reîncărcați informațiile referitoare la programele
disponibile. Efectuați clic pe reîncărcare și ați terminat cu
modificarea surselor de programe. Închideți CSU.
De-acum puteți actualiza sistemul, instala și dezinstala programe. Actualizați mai întâi,
dacă nu vi se oferă automat opțiunea, prin deschiderea
Administratorului de actualizări, pe care-l căutați în Panoul principal,
pe care-l lansați prin efectuarea unui clic pe prima comandă rapidă din
Lansator.
După actualizare,
veți instala în primul rând un pachet care conține unele programe care
prin natura lor nu sunt libere. Ele sunt codecuri multimedia, fonturi, suport pentru redarea DVD-urilor și programul flash.
Deschideți CSU și scrieți în câmpul de căutare ubuntu-restricted-extras. Efectuați clic pe comanda de instalare.
După instalarea pachetului, instalați în același mod vlc (este mai bun decât playerul video conținut de sistem) și My Unity (oferă opțiuni de configurare a mediului desktop mai avansate decât utilitarul propriu).
La acest capitol trebuie să vorbesc și despre ppa-uri[EN],
depozitele personale de programe. Ideea este următoarea: există
posibilitatea ca un program să capete funcții noi odată cu o nouă
versiune, funcții care ar putea să vă fie utile, dar nu veți găsi
această versiune nouă în depozitele oficiale, deoarece este insuficient
testată. Alt scenariu presupune apariția unui driver sau a unui proiect
nou (exemple ar fi drivere pentru placa video sau proiectul Bumblebee)
care v-ar putea face sistemul să lucreze mai bine dar, la fel, nu există
în depozitele oficiale, garantate de Ubuntu.
Soluția a fost crearea unor depozite personale de programe [EN],
care să conțină aceste programe oarecum experimentale, ca fiecare să
decidă dacă vor să le aducă în sistem sau nu, cunoscând riscurile de a
rezulta un sistem instabil.
Pentru a le aduce la cunoștința CSU,
adăugați sursele lor și instalați pachetele conținute. Dacă ajungeți în
această situație, resurse despre cum faceți asta există pe forum sau pe
Internet. Sfatul meu este să folosiți aceste ppa-uri numai când aveți
neapărată nevoie și să limitați numărul lor la minimum necesar; exemplu: tv-maxe
Precizări punctuale
Voi parcurge aici diverse aspecte de interes pentru noii utilizatori, referitoare la utilizarea sistemului de operare Ubuntu.
În
primul rând, trebuie să știți că atunci când vi se cere parola, în
afară de autentificare, sunteți pe cale de a face o modificare în
sistem. Acest lucru se întâmplă la instalarea de programe și la
actualizări, adică atunci când trebuie să se umble la partea rezervată
sistemului.
Linux-ul are două mari zone: zona utilizatorului,
unde puteți face ce doriți, șterge și muta orice, fără a pierde altceva
decât datele personale, fără a influența comportamentul și funcționarea
sistemului, și zona sistemului, unde ca proaspăt utilizator nu prea
aveți ce face, însă în care operații greșite pot duce la un sistem mort.
Procedați cu grijă și nu faceți deocamdată altceva decât instalări și
actualizări.
Dacă vă apucați să intrați cu drepturi de
administrare (cu parolă) în administratorul de fișiere, în partea
rezervată sistemului (oriunde în afară de partea rezervată
utilizatorului, notată cu /home sau Dosar personal) și realizați
operații cu fișierele, puteți strica sistemul. Chiar și dezinstalând un
program, dacă nu observați că face parte dintr-un metapachet, veți
dezinstala mai multe, ceea ce poate duce la stricarea sistemului.
Programele din Windows, .exe, nu vor lucra în Ubuntu. Pentru aplicațiile din Windows aveți corespondentele lor în Ubuntu [EN], la fel de bune în majoritatea cazurilor, sau aproape la fel de bune [EN].
În unele cazuri, programe Windows pot rula în Ubuntu folosind aplicația
wine. Acestea nu sunt foarte multe, vizitați pagina de internet a
aplicației pentru a vă face o idee asupra compatibilității. La fel ca și
în cazul ppa-urilor, vă sfătuiesc să instalați aplicația wine numai
dacă aveți neapărată nevoie.
Când sunteți frustați de faptul că
o aplicație pe care ați apreciat-o în Windows nu are echivalent în
Ubuntu, amintiți-vă că responsabilitatea este a dezvoltatorilor acestor
aplicații, care nu produc pentru această platformă și nici nu dau codul
sursă pentru a fi adaptat.
Suita pentru documente LibreOffice [EN] [RO]
vă permite să creați documente text, prezentări de diapozitive, foi de
calcul. Este similară suitei MS Office, dar folosește la salvarea
documentelor un format deschis, .odf. Poate deschide, edita și salva
documente MS Office, însă este posibil ca la deschiderea lor dintr-o
suită în alta, să apară diferențe de formatare, tot din cauza faptului
că Microsoft nu respectă standardele deschise și nu pune la dispoziție
formatul proprietar sau din cauză că unele funcții din suita MS Office
nu sunt implementate în LibreOffice.
În ultima vreme
compatibilitatea este din ce în ce mai bună, iar problemele sunt din ce
în ce mai puține. Dacă aveți de trimis documente unui corespondent care
folosește MS Office, sfatul meu este să exportați documentul nativ .odf
pe care l-ați creat în .pdf (da, LibreOffice poate crea documente.pdf,
care vor fi deschise fără probleme pe orice sistem). Soluția pentru
documente colaborative la care contribuitorii folosesc sisteme diferite
ar fi Google Docs, așa că din punct de vedere al aplicațiilor de birou,
puteți folosi Ubuntu fără probleme.
La capitolul jocuri Ubuntu nu
excelează. Dacă vă doriți un calculator pentru jocuri, Ubuntu nu este
pentru dumneavoastră. Desigur, există multe care pot fi instalate, însă grafica lor este în urma celor disponibile pentru Windows.
Cu
toate acestea, vă recomand Foobillard – biliard în toate formele,
Supertux – o clonă Super Mario, SuperTuxKart – amuzament cu karturi,
toate disponibile în CSU.
Pentru cei cu disponibilități hardware și
financiare, Valve aduce jocuri și în Linux prin platforma Steam.
Portarea lor este la început, există deja titluri de succes, însă, din
nou, sunt cu bani.
Partea de Internet și multimedia nu pune probleme. Puteți naviga peste tot, deschide filme, fotografii, muzică.
Multe
persoane au întrebat de antivirus. Modul în care este construit Ubuntu,
cu drepturi de acces, face ca un program malware să se instaleze foarte
greu. Practic ar trebui să-l iei și să-l instalezi personal, de aceea
nu instalați deocamdată decât din CSU.
Desigur, mai sunt
vulnerabilitățile de securitate, dar spre deosebire de Windows, ele sunt
descoperite relativ repede și adresate prin actualizări. Eu personal
folosesc Bitdefender for Unices, gratuit pentru utilizatorii
individuali, pentru a scana odată pe săptămână în special dosarul local
pentru email, pentru a nu da mai departe celor care folosesc Windows
cadouri neplăcute. Chiar dacă am găsit câțiva viruși în aproape 6 ani în
spamurile primite, erau specifici Windows, nu puteau rula pe
calculatorul meu. De reținut că nu execută scanare la accesul
fișierelor, online, ci doar la cerere sau programat. Singurul antivirus
cu scanare la accesarea fișierelor pentru Linux pe care-l cunosc este
Nod32, cu bani, însă o asemenea soluție nu este justificată deocamdată
pentru sisteme Linux, inclusiv Ubuntu.
Mai doresc să aduc o
lămurire legată de accesibilitate, referitoare la faptul că decorațiile
de fereastră (butoanele pentru închiderea, minimizarea și maximizarea
ferestrelor) sunt în partea stângă.
Cu siguranță, toți cei veniți din
Windows vor înjura copios având în vedere că-i tocmai peste mână...și
eu am făcut-o (în vechea interfață Ubuntu foloseam decorațiile de
fereastră clasic, pe partea dreaptă, chiar dacă le puteam pune oriunde)
dar la început în Unity nu le puteai schimba și mi-am format noile
deprinderi relativ repede, iar acum înjur atunci când trebuie să lucrez
cu ferestrele Windows.
Rațiunea pentru care s-a impus această
decizie ține de ușurința în utilizare și de aspectul general al
spațiului de lucru. În acest mod a fost eliberată partea dreaptă a
spațiului de lucru, fiind disponibilă pentru notificările de sistem și
pentru listele derulante activate de meniurile existente în partea
dreaptă a barei de meniu, iar partea stângă vă va solicita atenția
pentru ferestrele active, atât pentru operații de
minimizare/maximizare/închidere, precum și pentru operații cu meniul
aplicațiilor, cel activat la trecerea mouse-ului prin zona din stânga a
barei de meniu (panou superior).
Posibile probleme mai des întâlnite
Pentru
cele mai întâlnite probleme, listate mai jos, căutați rezolvări
punctuale pe forumul ubuntu.ro. Ele există deja, le găsiți cu funcția de
căutare, sau în cele din urmă cineva care se pricepe și este disponibil
va furniza o rezolvare. Citiți discuțiile în întregime, pentru a
înțelege ce se propune și ce s-a obținut. Rețineți că asistența pe forum
se acordă voluntar, în limita timpului liber al fiecăruia și în măsura
în care ne pricepem.
- sistemul nu pornește în mediul Live sau după instalare; de regulă se rezolvă prin pornirea cu un parametru de boot, precum nomodeset, irqpoll sau noacpi.
- programul de instalare Ubuntu nu vede existența Windows și cere să se folosească tot discul;
-
sistemul nu se conectează la o rețea wireless; de regulă vinovatele
sunt plăcile broadcom, exisă rezolvare prin instalarea unor pachete
potrivite, în funcție de tipul plăcii de rețea, (exemplu)
- probleme de rezoluție pentru plăcile video nvidia sau ati; există drivere proprietare care pot fi instalate; încercați așa!
-
probleme pe partea de video pentru sisteme cu plăci video mixte;
proiectul bumblebee încearcă să implementeze suport total pentru astfel
de configurații, încă nu avem o compatibilitate 100%
Cu
siguranță sunt și altele, le-am trecut pe cele mai întâlnite și vom
încerca să oferim și legături către posibile rezolvări chiar în cadrul
acestui articol.
Acestea fiind spuse, sunteți înarmați cu tot ce
vă trebuie pentru ca în timp curiozitatea și experiențele parcurse să vă
ducă către stadiul de utilizator avansat. Spor!
Pentru
membrii mai noi sau mai vechi ai forumului: prezentarea se adresează
începătorilor, informația a fost condensată și filtrată pentru a putea
fi asimilată de la nivelul zero. Nu aglomerați articolul cu puncte care
se adresează celor mai avansați.
Pentru ceilalți membri ai
forumului: dacă știți legături în cadrul forumului care să acopere
rezolvări ale unor probleme prezentate aici, postați legătura și
problema adresată, în limita timpului liber voi actualiza articolul
pentru a le include.
Pentru oricine interesat: puteți folosi în
orice fel credeți de cuviință materialul, chiar să-l modificați, dacă
precizați sursa, în primul rând ca Forumul Ubuntu România, și publicați
modificările ,,
Autor: marianvasile ,Forumul Ubuntu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu