Nu cred ca exista user pe Facebook care nu a dorit vreodata sa afiseze o locatie falsa pe Facebook din diferite motive si nu a reusit sa faca asta.
E simplu, si nici macar nu e nevoie sa va logati pe Facebook de pe un device mobil.
Aveti nevoie de un pc si de Firefox pe care instalati doua suplimente: Geolocater si User Agent Switcher.
Restartati Firefox si rulati Geolocater din meniul Unelte, unde adaugati locatia care doriti sa fie afisata pe Facebook.
La User Agent (tot in meniul Unelte il gasiti) clic pe Edit User >AgentDownload lists of user agents...veti descarca un fisier useragentswitcher.xml pe care il importati.Setati User Agent sa se comporte ca un smartphone (eu am pus Samsung S4).
http://touch.facebook.com dati check in, si la locatie va aparea locatia setata in Geolocater.
Se afișează postările cu eticheta tutoriale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tutoriale. Afișați toate postările
Atentie la parolele memorate in Chrome
Scriu asta pentru cei care nu stiu cat de usor le pot fi furate parolele memorate in Chrome , in doar cateva clicuri se pot vedea toate parolele memorate: Setari>Afisati setari avansate>Gestionati parolele>Afiseaza
Atentie la parolele memorate de Firefox; pot fi usor furate!!!!
As vrea sa atentionez utilizatorii de Firefox despre usurintra cu care li se pot fura parolele memorate. In doua minute cineva care ar avea acces la calculatorul tau ar putea face asta: Preferinte>Securitate>Parole salvate>Arata parolele ...si puteti ramane fara contul de Facebook:) si toate alea...
Solutia este sa bifati optiunea ,,Foloseste o parola generala,, pentru ca nimeni sa nu aibe acces la parolele memorate. Acum sper ca nu am dat idei ,am vrut doar sa atrag atentia asupra unui aspect care v-ar putea costa.
iPhone original vs replica (clona)
Chiar daca nu ati mai avut un Iphone si nu va pricepeti verificati asta:
1. Conectati respectivul Iphone la un calculator care sa aibe instalat iTunes .
Aplicatia iTunes trebuie sa vada respectivul iPhone dupa ce e conectat la pc prin usb.Nici o replica nu poate pacali iTunes.
2.Instalati aplicatii sau jocuri din App Store ,daca telefonul poate face asta e ok.
Nici o replica nu se poate conecta si instala aplicatii sau jocuri din App Store,majoritatea au un Android modificat sa semene cu iOS si nu pot face asta.
Aceste reguli sunt valabile pentru orice model de iPhone (3g ,3gs ,4 ,4s ,5 ,5c,...)iar daca credeti ca nu va pricepeti apelati la un service gsm care poate verifica pentru dvs daca telefonul este sau nu original.
Prezentare Ubuntu pentru începători (Forumul Ubuntu)
Acest tutorial este scris de marianvasile pe Forumul Ubuntu si il consider extrem de util pentru cei care vor sa faca trecerea de pe Windows pe Ubuntu. Sursa
,,Această prezentare se adresează celor care doresc să încerce pentru prima dată sistemul de operare Ubuntu, de regulă persoane obișnuite cu mediul Windows. Am încercat să fie cât mai scurtă și cuprinzătoare cu putință, însă sunt destule lucruri de prezentat unui începător. Materialul are un coautor, în persoana lui Ăla mic, care a realizat toată partea de elemente grafice și inserarea de legături interne sau externe, lucru pentru care îi mulțumesc foarte mult. Citiți-o în întregime, este un efort minim, cu siguranță mai mic decât efortul depus de noi la realizarea lui, care vă aduce în atenție noțiuni specifice indispensabile. În ea sunt cuprinse multe dintre problemele ridicate de cei aflați la prima vizită pe forumul nostru.
Informațiile conținute în acest articol există în diverse forme chiar aici pe forum sau pe alte resurse, însă nu sunt centralizate, fiind obținute de cei nou-veniți ca răspunsuri la nelămuririle pe care le-au avut.
De ce ați dori să încercați Ubuntu? [EN simulator online]
În principal pentru că veți utiliza un mediu de lucru modern, în care puteți naviga pe Internet, vă puteți uita la filme, asculta muzică, crea documente, vă puteți juca, chiar dacă în acest domeniu titlurile mari de-abia încep să apară, prin contribuția însemnată a platformei Steam.
Practic, puteți face cam tot ce faceți în Windows, însă într-un mediu mai securizat, fără problemele generate de virușii și malware-ul din Windows, în plus gratis și legal.
Nu în ultimul rând, asistența pentru Windows XP, cel mai răspândit sistem Windows, se va întrerupe în 7 aprilie 2014, așa că va trebui să treceți la versiuni ulterioare, ceea ce înseamnă de regulă investiții în echipamente (mai multă memorie, procesoare mai rapide) sau investiții în achiziționarea de licențe.
Scurt istoric
Calculatoarele, pentru a funcționa, au nevoie de un program care să lege între ele resursele sistemului, de la resursele hardware (piese) la resursele software (aplicații). Acest program se numește sistem de operare.
În zilele noastre, sistemele de operare cu care se poate întâlni un utilizator obișnuit sunt trei, fiecare cu variantele proprii: binecunoscutul Windows, deținătorul cotei de piață majoritare, MacOs(X), sistemul de operare instalat pe calculatoarele produse de firma Apple, sau un sistem Linux/GNU (ultimele două sunt înrudite, deoarece ambele respectă aceleași standarde, impuse de un proiect software profesional denumit UNIX, primul sistem de operare cu adevărat portabil pe mai multe tipuri de calculatoare). Ubuntu [EN] [RO] face parte din familia Linux/GNU, fiind dezvoltat de firma Canonical.[EN]
Istoria Linux/GNU începe în 1991, când Linus Torvalds, [EN] [RO] student la acea vreme, începe să scrie un sistem de operare pentru nevoile sale de studiu, proiect pe care-l face cunoscut pe Internet, aflat și acesta la începuturile sale.
La proiectul său, pus la dispoziția oricui cu o singură condiție, aceea de a publica modificările la nivel de cod-sursă (lucru care avea să fie cunoscut ca sursă deschisă), contribuie din ce în ce mai mulți oameni și, mai târziu, companii.
Ceea ce apare în acest mod este kernelul Linux, sau inima sistemului de operare. La acesta, cu timpul, se vor adăuga alte programe care, împreună, se vor transforma într-un întreg sistem de operare și o sumă de aplicații, cunoscute azi ca sistemul Linux/GNU [RO], mulți reducând pe nedrept denumirea la Linux. Particula GNU vine de la proiectul cu același nume, inițiat de Richard Stallman [EN] [RO] în 1983, care dorea realizarea unui sistem de operare solid, compatibil cu standardele UNIX, dar care să poată fi distribuit și modificat de oricine dorește să-l adapteze nevoilor proprii (filosofia GNU, deschisă, contrară filosofiei proprietare, care nu eliberează codul și nu permite aducerea de modificări). La apariția kernelului Linux, proiectul GNU [EN] avea deja scrise multe utilitare și aplicații, dar nu un kernel funcțional, așa că întâlnirea celor două componente avea să fie un lucru natural.
De acum, profitând de libertatea totală în privința modificării codului, indivizi, comunități sau companii încep să creeze propriile versiuni Linux/GNU, denumite distribuții, de o diversitate greu de egalat vreodată în domeniul sistemelor de operare.
Este această diversitate un lucru bun? La prima vedere s-ar putea spune că nu, motivându-se prin fragmentarea eforturilor de a crea un sistem de operare cu adevărat bun. Însă dacă realizăm că viziunile diferite creează versiuni care se adresează oricăror dorințe, înțelegem că este bine să avem de unde alege. În fond, la bază este același lucru, diferă împachetarea și forma în care este prezentat produsul final.
Motivele sunt variate, de exemplu de la dorința de a crea un sistem de operare fiabil, gratuit, care să răspundă necesităților, respectat în domeniul informaticii, precum distribuția Debian, la dorința de a comercializa un sistem de operare și soluții software, precum Red Hat, sau din dorința de a crea un sistem de operare cu un grad ridicat de accesibilitate, precum Ubuntu, al cărui fondator financiar și spiritual este Mark Shuttleworth,[EN] [RO] care a promis că Ubuntu este și va fi întotdeauna gratuit, în orice versiune.
Evoluția sistemului de operare Ubuntu nu face obiectul articolului de față. Trebuie să știți că este un derivat al distribuției Debian, derivat care se remarcă prin inovație la nivelul interfeței grafice cu utilizatorul, inovație care caută accesibilitatea, ușurința în utilizare, un design modern, care caută mai nou convergența pentru mediile cunoscute azi (desktop/laptop – tabletă – smartphone) și, după părerea mea, un drum care să-l deosebească între distribuțiile Linux/GNU cunoscute azi.
Descărcare
Pe pagina oficială suntem informați că Ubuntu poate fi instalat pe calculatoare care au minim 384 MB memorie RAM. Din experiență, pot spune că între 1 și 2 GB memorie RAM și un procesor începând de la 1,5 GHz veți obține un sistem bun, iar la peste 2 GB și procesor de peste 1,8 GHZ veți obține un sistem foarte bun.
Pentru a proba și instala Ubuntu trebuie să descărcați o imagine .iso de pe Internet [EN] și să o scrieți pe un CD/DVD sau pe un stick USB. În mediul Windows scrierea pe un CD/DVD o realizați cu un program de scriere precum Nero sau Infrarecorder (acesta din urmă este gratuit), alegând opțiunea Scrie (Arde) imagine (de disc) - Burn Image, iar pentru scrierea pe stick USB descărcați programul Unetbootin, care este intuitiv, trebuie doar să utilizați butonul pentru a-i arăta imaginea de disc descărcată în calculatorul dumneavoastră și să începeți crearea mediului USB.
Aici de regulă apare prima confuzie. Pentru descărcare sunt disponibile mai multe versiuni. În primul rând vorbim despre versiunea corespunzătoare arhitecturii procesorului. Indiferent de producător, azi există arhitecturile pe 32 de biți și pe 64 de biți. Denumirea tradițională a versiunilor disponibile pentru descărcare sunt intel 86 sau 32-bit pentru arhitectura pe 32 de biți și amd 64 sau 64-bit pentru arhitectura pe 64 de biți. Faptul că în denumirea lor apar intel și amd nu înseamnă că ele sunt bune numai pentru procesoarele produse de o firmă sau de cealaltă, ci este doar o convenție. Site-ul Ubuntu a remediat sursa confuziei, prezentând ca opțiuni 32-bit sau 64-bit.
Dacă aveți un calculator care lucrează pe 32 de biți, alegeți așadar 32-bit (sau intel 86, posibilă prezentare pe alte site-uri), oricum varianta 64-bit nu va funcționa.
Dacă aveți un calculator care lucrează pe 64 de biți, alegeți așadar 64-bit (sau amd 64, posibilă prezentare pe alte site-uri); aici este o chichiță: dacă descărcați varianta 32-bit și o instalați pe un calculator care poate lucra pe 64 de biți, va funcționa, însă nu veți beneficia de toate resursele procesorului. Diferențele de regulă sunt insesizabile ochiului uman, însă în operații solicitante, precum interogări baze de date (de exemplu instalări de programe din depozite), un sistem corect instalat va lucra mai repede decât un calculator care poate pe 64 de biți dar este limitat de un sistem de operare instalat pe 32 de biți; de asemenea, apar unele probleme la gestionarea unei memorii RAM cu o capacitate mai mare de 3,6 GB atunci când puneți varianta 32-bit pe un calculator cu un procesor care poate lucra pe 64 de biți.
În plus, Ubuntu este disponibil întotdeauna în două forme, una pentru care se acordă asistență pe termen lung, 5 ani, numite versiuni cu asistență pe termen lung (LTS – Long Time Support), pentru a încuraja instalarea în mediile profesionale, de producție, în care stabilitatea și fiabilitatea sunt cerințe indispensabile, și alta destinată celor care doresc versiuni mai noi ale programelor instalate, tehnologii proaspete, dar care nu au confirmat prin trecerea timpului un grad de încredere ridicat; pentru acestea, termenul de acordare a asistenței este de 9 luni. Intervalul de timp între lansările de versiuni obișnuite este de 6 luni, iar între lansările LTS de doi ani.
Eu prefer versiunile LTS și încerc să conving pe toată lumea că noutățile din versiunile obișnuite nu sunt atât de mari încât să se renunțe la principalul avantaj al LTS-urilor, anume stabilitatea. De aceea este indicat să descărcați versiunea cu asistență pe termen lung, la această dată 12.04, iar dacă și numai dacă calculatorul dumneavoastră are o problemă cu aceasta, să încercați versiunea obișnuită mai nouă, în speranța că a adus unele rezolvări ale problemei pe care ați avut-o cu LTS-ul. Hotărâți în consecință, aveți elementele de bază pentru fundamentarea unei decizii.
Mediul LiveCD/DVD – LiveUSB
După descărcare și scriere veți obține medii Live (CD/DVD sau USB), care au proprietatea de a vă permite probarea sistemului de operare înainte de a-l instala. Calculatorul va lucra numai de pe ele, încărcând informația în memoria RAM, lăsând neatinse discurile fixe ale mașinii. Pentru aceasta, introduceți CD/DVD-ul în tava unității de disc și reporniți calculatorul, alegând ca dispozitiv de pornire unitatea CD/DVD, de regulă tasta F12. Pentru mediile USB trebuie să introduceți stickul într-unul din porturile USB, să porniți calculatorul și să alegeți ca dispozitiv de pornire discul USB potrivit, de regulă tot cu tasta F12.
Mențiune: dacă tasta F12 nu permite deschiderea meniului pentru pornirea calculatorului (boot), încercați să identificați o altă posibilă tastă pentru meniul rapid de modificare a secvenței de pornire sau intrați în BIOS și faceți modificările necesare în funcție de calculatorul fiecăruia.
Sistemul de operare este încărcat în memoria RAM, operație care durează mai mult sau mai puțin, în funcție de puterea calculatorului. Dacă totul merge bine, după un timp monitorul va afișa interfața cu utilizatorul proprie Ubuntu, denumită Unity.
Elementele de bază ale acesteia sunt următoarele:
1. În partea de sus se află panoul superior (denumit bară pentru meniu), care conține în partea dreaptă următoarele elemente (de la dreapta la stânga):
- meniul sesiunii, un element care permite oprirea calculatorului, ieșirea din sesiune, repornirea sau suspendarea acesteia, precum și autentificarea altui utilizator, în cazul în care pe calculator există conturi multiple
- meniul utilizatorului, care prezintă identitatea dumneavoastră
- ceasul
- meniul mesageriei, unde vor fi prezentate notificările pentru email și pentru alte aplicații de mesagerie
- meniul pentru sunet
- meniul pentru rețea
2. În partea stângă a panoului superior există meniul aplicațiilor, activat la trecerea mouse-ului peste acea zonă. Este o inovație introdusă în interfața grafică Unity, pentru a câștiga spațiu pe verticală, prin aceea că aplicațiile nu mai au propriile meniuri sub decorațiile de fereastră (elementul care conține butoanele de minimizare, maximizare și închidere a ferestrei), ci este folosită zona din stânga a barei pentru meniu (panoul superior) pentru a afișa meniul ferestrei active, atunci când este nevoie de el (respectiv la trecerea mouse-ului peste aria menționată).
3. Lansatorul, aflat în partea stângă, care conține pictograma de pornire (comenzi de acces rapid, scurtături) pentru Panoul principal (Dash în original, prima de sus, care la clic stânga de mouse va deschide panoul în care sunt prezentate toate aplicațiile instalate pe sistemul de operare Ubuntu Live) și pictogramele pentru pornirea următoarelor aplicații (în ordine de sus în jos, începând după comanda rapidă pentru panoul principal):
- comanda rapidă pentru instalarea sistemului de operare Ubuntu
- comanda rapidă pentru navigatorul de fișiere, care permite navigarea prin sistemul de fișiere, echivalentul programului Windows Explorer
- comanda rapidă pentru Firefox, navigatorul de Internet
- comanda rapidă pentru LibreOffice Writer, program pentru procesare text, echivalentul MS Word
- comanda rapidă pentru LibreOffice Calc, program pentru foi de calcul electronice, echivalentul MS Excel
- comanda rapidă pentru LibreOffice Impress, program pentru realizarea de prezentări de diapozitive, echivalentul MS Powerpoint
- comanda rapidă pentru Centrul software Ubuntu (îl vom prescurta CSU), care permite instalarea de aplicații suplimentare; vom vorbi despre el mai târziu.
- comanda rapidă pentru configurări desktop, de unde puteți modifica unele elemente din mediul de lucru Unity
- comutatorul pentru spațiile de lucru – în mediile grafice din Linux nu avem doar un desktop (spațiu de lucru), există mai multe desktopuri virtuale, în care putem să deschidem separat aplicații; în Unity, numărul implicit de spații de lucru este 4. Puteți efectua clic pe comutatorul spațiilor de lucru pentru a le explora, pentru a deschide aplicații în fiecare și pentru a comuta între acestea.
- ultima pictogramă din Lansator este comanda rapidă pentru coșul de gunoi.
Ați observat că există un spațiu între comanda rapidă pentru comutarea spațiilor de lucru și comanda rapidă pentru coșul de gunoi. Zona, ca și întreg lansatorul, este folosită pentru a afișa starea aplicațiilor deschise, un fel de listă ferestre. La lansarea unei aplicații, pictograma acesteia va apărea pe lansator, iar atunci când fereastra aplicației este activă, veți observa două săgeți, în stânga și dreapta pictogramei. Notificarea pentru fereastră de aplicație minimizată se face printr-o singură săgeată, pe partea stângă a pictogramei. Totodată, puteți fixa pictograme pentru acces rapid pe lansator pentru aplicațiile favorite, prin clic dreapta de mouse.
4. Ultimul element al mediului Live Ubuntu este spațiul de lucru în sine, pe care se află două comenzi pentru acces rapid. Prima deschide navigatorul de fișiere, care conține câteva fișiere de exemplificare, pentru a vă ajuta să vă faceți o idee despre aplicațiile conținute, iar a doua va instala Ubuntu pe calculatorul dumneavoastră.
Petreceți un timp în mediul Live, observați dacă totul merge bine. Dacă aici nu veți avea probleme, sunt puține șanse ca la instalare ceva să meargă prost.
Rețineți că sistemul se mișcă mai încet în acest mediu, deoarece viteza de transfer de pe CD/DVD sau USB este mai mică decât în cazul unui sistem instalat, care apelează datele de pe discul fix al calculatorului, însă faptul că puteți proba sistemul înainte de instalare este un mare plus al sistemelor de operare Linux.
Instalare
Întotdeauna faceți copii ale datelor importante din vechiul sistem (poze, documente, muzică, filme) deoarece există un risc, foarte mic ce-i drept, ca la partiționarea și formatarea discului fix, operații indispensabile instalării Ubuntu, să apară ceva neprevăzut. DVD-urile sau discurile mobile de mare capacitate nu mai sunt dispozitive exotice sau foarte scumpe, mai bine să pierdeți ceva timp decât date importante.
Ubuntu poate fi instalat automat lângă Windows, modalitate pe care o recomand utilizatorilor noi, pentru a păstra vechiul sistem pe timpul acomodării cu Ubuntu.
Pentru aceasta, realizați o defragmentare a discului fix în Windows la terminarea căreia introduceți CD/DVD-ul sau stickul USB cu Ubuntu și închideți calculatorul, nu îl reporniți, deoarece o închidere completă protejează discul fix de a intra, posibil, într-o stare intermediară care să îngreuneze recunoașterea informației existente pe el de programul pentru instalarea Ubuntu. Porniți calculatorul și alegeți pornirea de pe CD/DVD sau USB și așteptați încărcarea sistemului Live.
Pentru a instala Ubuntu efectuați clic pe comanda rapidă pentru instalare. Aici am două mențiuni. Eu prefer ca la instalare să nu bifez opțiunile de actualizare în timpul instalării și de instalare a codecurilor multimedia. Le instalez mai târziu și vă voi explica cum. În principal reduc astfel timpul necesar instalării și unele conflicte dintre codecurile instalate aici și cele cuprinse de pachetul ubuntu-restricted-extras.
Programul de instalare este intuitiv, ușor de înțeles. Introduceți datele cerute cu atenție, în special parola, care face parte parte din sistemul de securitate care protejează sistemul de acțiuni ale programelor de tip virus sau malware. Am stabilit că opțiunea de instalare va fi instalarea lângă Windows; alegeți-o și urmăriți cu atenție mesajele apărute. În aproximativ 20 de minute veți avea un sistem instalat, gata de repornire și autentificare în noul mediu de lucru.
Puteți alege să instalați numai Ubuntu, pe tot discul, în acest mod dispare sistemul de operare Windows existent; de asemenea, ca opțiune avansată, există posibilitatea de a alege o instalare particularizată, dar aici trebuie ca dumneavoastră să specificați crearea partițiilor; pe aceasta din urmă o recomand după ce ați petrecut cel puțin trei luni utilizând Ubuntu, pentru familiarizarea cu noțiuni mai avansate și urmărirea subiectelor respective de pe forum, precum acesta.
Operații pentru personalizarea instalării
După autentificare, veți avea în față același mediu grafic pe care l-ați întâlnit în mediul Live, fără comanda rapidă pentru instalarea sistemului. Pentru a înțelege ce veți face în continuare, trebuie să vă prezint câteva elemente legate de instalările de programe în Ubuntu.
Există posibilitatea ca imediat după pornire, având conexiune la Internet, să pornească Administratorul de actualizări, care oferă eventuale actualizări pentru programele instalate. Vă recomand ca numai acum să-l ignorați, deoarece vom modifica sursele CSU.
Instalările de programe noi sunt controlate de Centrul software Ubuntu (CSU). Programele care pot fi instalate în Ubuntu se află pe anumite servere de Internet, numite depozite sau arhive, semnate digital, apelate de CSU. În acest mod există garanția că programele conținute sunt conforme, fără malware-uri și la versiuni care să lucreze bine cu versiunea de Ubuntu pe care o aveți instalată în calculator. Sunt eliminate astfel sursele externe, care nu sunt de încredere. Ca informație suplimentară, un astfel de sistem se numește administrare de programe (sau de pachete) iar formatul pachetelor folosite de Ubuntu este .deb.
CSU vine preconfigurat, însă pentru a beneficia de unele programe proprietare, precum drivere pentru plăcile video, plăcile de rețea (în special wireless) sau codecuri multimedia, va trebui să includem și sursele acestora, pentru a fi văzute de CSU.
Deschideți CSU. Fereastra aplicației prezintă în partea de sus butoanele pentru toate programele, pentru cele instalate, pentru istoricul acțiunilor și indicatorul de progres.
Următorul element este un câmp de căutare, unde introduceți numele programului dorit.
În partea stângă aveți posibilitatea de a sorta programele pe categorii. De asemenea, în partea centrală sunt prezentate noutăți, programele cele mai apreciate și recomandări de programe.
Trebuie menționat că în CSU sunt disponibile și programe cu plată, nu numai gratuite, însă marea lor majoritate sunt atât gratuite, cât și cu sursă deschisă.
Pentru a modifica sursele de programe, activați meniul aplicației CSU prin deplasarea mouse-ului în partea stângă a barei de meniu (panoul superior). Efectuați clic pe butonul editare, apoi mergeți la Surse software.
Se va deschide o fereastră care prezintă cinci file. În prima filă, Programe Ubuntu, trebuie să aveți bifate toate intrările, existând posibilitatea de a vă interesa și codul sursă după ce deveniți mai experimentați în noul sistem de operare. Tot aici modificați serverul pentru descărcare în cel principal (Main server), deoarece chiar dacă uneori este mai încet, nu au fost probleme de disponibilitate.
În fila a doua, Alt software, marcați căsuțele de validare din dreptul liniilor Parteneri Canonical și Independent, inclusiv liniile pentru cod-sursă.
În cea de-a treia filă, a actualizărilor, marcați primele două intrări, actualizările importante și cele recomandate. Nu marcați următoarele opțiuni deoarece ele includ actualizări insuficient testate, posibile generatoare de probleme.
Fila Autentificare păstrează cheile digitale folosite la semnarea depozitelor. Dacă nu doriți ca sistemul să trimită informații statistice, anonime, despre modul de utilizare, mergeți la ultima filă și debifați singura opțiune conținută.
La închiderea ferestrei veți fi atenționați că sursele au fost modificate și că trebuie să reîncărcați informațiile referitoare la programele disponibile. Efectuați clic pe reîncărcare și ați terminat cu modificarea surselor de programe. Închideți CSU.
De-acum puteți actualiza sistemul, instala și dezinstala programe. Actualizați mai întâi, dacă nu vi se oferă automat opțiunea, prin deschiderea Administratorului de actualizări, pe care-l căutați în Panoul principal, pe care-l lansați prin efectuarea unui clic pe prima comandă rapidă din Lansator.
După actualizare, veți instala în primul rând un pachet care conține unele programe care prin natura lor nu sunt libere. Ele sunt codecuri multimedia, fonturi, suport pentru redarea DVD-urilor și programul flash.
Deschideți CSU și scrieți în câmpul de căutare ubuntu-restricted-extras. Efectuați clic pe comanda de instalare.
După instalarea pachetului, instalați în același mod vlc (este mai bun decât playerul video conținut de sistem) și My Unity (oferă opțiuni de configurare a mediului desktop mai avansate decât utilitarul propriu).
La acest capitol trebuie să vorbesc și despre ppa-uri[EN], depozitele personale de programe. Ideea este următoarea: există posibilitatea ca un program să capete funcții noi odată cu o nouă versiune, funcții care ar putea să vă fie utile, dar nu veți găsi această versiune nouă în depozitele oficiale, deoarece este insuficient testată. Alt scenariu presupune apariția unui driver sau a unui proiect nou (exemple ar fi drivere pentru placa video sau proiectul Bumblebee) care v-ar putea face sistemul să lucreze mai bine dar, la fel, nu există în depozitele oficiale, garantate de Ubuntu.
Soluția a fost crearea unor depozite personale de programe [EN], care să conțină aceste programe oarecum experimentale, ca fiecare să decidă dacă vor să le aducă în sistem sau nu, cunoscând riscurile de a rezulta un sistem instabil.
Pentru a le aduce la cunoștința CSU, adăugați sursele lor și instalați pachetele conținute. Dacă ajungeți în această situație, resurse despre cum faceți asta există pe forum sau pe Internet. Sfatul meu este să folosiți aceste ppa-uri numai când aveți neapărată nevoie și să limitați numărul lor la minimum necesar; exemplu: tv-maxe
Precizări punctuale
Voi parcurge aici diverse aspecte de interes pentru noii utilizatori, referitoare la utilizarea sistemului de operare Ubuntu.
În primul rând, trebuie să știți că atunci când vi se cere parola, în afară de autentificare, sunteți pe cale de a face o modificare în sistem. Acest lucru se întâmplă la instalarea de programe și la actualizări, adică atunci când trebuie să se umble la partea rezervată sistemului.
Linux-ul are două mari zone: zona utilizatorului, unde puteți face ce doriți, șterge și muta orice, fără a pierde altceva decât datele personale, fără a influența comportamentul și funcționarea sistemului, și zona sistemului, unde ca proaspăt utilizator nu prea aveți ce face, însă în care operații greșite pot duce la un sistem mort. Procedați cu grijă și nu faceți deocamdată altceva decât instalări și actualizări.
Dacă vă apucați să intrați cu drepturi de administrare (cu parolă) în administratorul de fișiere, în partea rezervată sistemului (oriunde în afară de partea rezervată utilizatorului, notată cu /home sau Dosar personal) și realizați operații cu fișierele, puteți strica sistemul. Chiar și dezinstalând un program, dacă nu observați că face parte dintr-un metapachet, veți dezinstala mai multe, ceea ce poate duce la stricarea sistemului.
Programele din Windows, .exe, nu vor lucra în Ubuntu. Pentru aplicațiile din Windows aveți corespondentele lor în Ubuntu [EN], la fel de bune în majoritatea cazurilor, sau aproape la fel de bune [EN]. În unele cazuri, programe Windows pot rula în Ubuntu folosind aplicația wine. Acestea nu sunt foarte multe, vizitați pagina de internet a aplicației pentru a vă face o idee asupra compatibilității. La fel ca și în cazul ppa-urilor, vă sfătuiesc să instalați aplicația wine numai dacă aveți neapărată nevoie.
Când sunteți frustați de faptul că o aplicație pe care ați apreciat-o în Windows nu are echivalent în Ubuntu, amintiți-vă că responsabilitatea este a dezvoltatorilor acestor aplicații, care nu produc pentru această platformă și nici nu dau codul sursă pentru a fi adaptat.
Suita pentru documente LibreOffice [EN] [RO] vă permite să creați documente text, prezentări de diapozitive, foi de calcul. Este similară suitei MS Office, dar folosește la salvarea documentelor un format deschis, .odf. Poate deschide, edita și salva documente MS Office, însă este posibil ca la deschiderea lor dintr-o suită în alta, să apară diferențe de formatare, tot din cauza faptului că Microsoft nu respectă standardele deschise și nu pune la dispoziție formatul proprietar sau din cauză că unele funcții din suita MS Office nu sunt implementate în LibreOffice.
În ultima vreme compatibilitatea este din ce în ce mai bună, iar problemele sunt din ce în ce mai puține. Dacă aveți de trimis documente unui corespondent care folosește MS Office, sfatul meu este să exportați documentul nativ .odf pe care l-ați creat în .pdf (da, LibreOffice poate crea documente.pdf, care vor fi deschise fără probleme pe orice sistem). Soluția pentru documente colaborative la care contribuitorii folosesc sisteme diferite ar fi Google Docs, așa că din punct de vedere al aplicațiilor de birou, puteți folosi Ubuntu fără probleme.
La capitolul jocuri Ubuntu nu excelează. Dacă vă doriți un calculator pentru jocuri, Ubuntu nu este pentru dumneavoastră. Desigur, există multe care pot fi instalate, însă grafica lor este în urma celor disponibile pentru Windows.
Cu toate acestea, vă recomand Foobillard – biliard în toate formele, Supertux – o clonă Super Mario, SuperTuxKart – amuzament cu karturi, toate disponibile în CSU.
Pentru cei cu disponibilități hardware și financiare, Valve aduce jocuri și în Linux prin platforma Steam. Portarea lor este la început, există deja titluri de succes, însă, din nou, sunt cu bani.
Partea de Internet și multimedia nu pune probleme. Puteți naviga peste tot, deschide filme, fotografii, muzică.
Multe persoane au întrebat de antivirus. Modul în care este construit Ubuntu, cu drepturi de acces, face ca un program malware să se instaleze foarte greu. Practic ar trebui să-l iei și să-l instalezi personal, de aceea nu instalați deocamdată decât din CSU.
Desigur, mai sunt vulnerabilitățile de securitate, dar spre deosebire de Windows, ele sunt descoperite relativ repede și adresate prin actualizări. Eu personal folosesc Bitdefender for Unices, gratuit pentru utilizatorii individuali, pentru a scana odată pe săptămână în special dosarul local pentru email, pentru a nu da mai departe celor care folosesc Windows cadouri neplăcute. Chiar dacă am găsit câțiva viruși în aproape 6 ani în spamurile primite, erau specifici Windows, nu puteau rula pe calculatorul meu. De reținut că nu execută scanare la accesul fișierelor, online, ci doar la cerere sau programat. Singurul antivirus cu scanare la accesarea fișierelor pentru Linux pe care-l cunosc este Nod32, cu bani, însă o asemenea soluție nu este justificată deocamdată pentru sisteme Linux, inclusiv Ubuntu.
Mai doresc să aduc o lămurire legată de accesibilitate, referitoare la faptul că decorațiile de fereastră (butoanele pentru închiderea, minimizarea și maximizarea ferestrelor) sunt în partea stângă.
Cu siguranță, toți cei veniți din Windows vor înjura copios având în vedere că-i tocmai peste mână...și eu am făcut-o (în vechea interfață Ubuntu foloseam decorațiile de fereastră clasic, pe partea dreaptă, chiar dacă le puteam pune oriunde) dar la început în Unity nu le puteai schimba și mi-am format noile deprinderi relativ repede, iar acum înjur atunci când trebuie să lucrez cu ferestrele Windows.
Rațiunea pentru care s-a impus această decizie ține de ușurința în utilizare și de aspectul general al spațiului de lucru. În acest mod a fost eliberată partea dreaptă a spațiului de lucru, fiind disponibilă pentru notificările de sistem și pentru listele derulante activate de meniurile existente în partea dreaptă a barei de meniu, iar partea stângă vă va solicita atenția pentru ferestrele active, atât pentru operații de minimizare/maximizare/închidere, precum și pentru operații cu meniul aplicațiilor, cel activat la trecerea mouse-ului prin zona din stânga a barei de meniu (panou superior).
Posibile probleme mai des întâlnite
Pentru cele mai întâlnite probleme, listate mai jos, căutați rezolvări punctuale pe forumul ubuntu.ro. Ele există deja, le găsiți cu funcția de căutare, sau în cele din urmă cineva care se pricepe și este disponibil va furniza o rezolvare. Citiți discuțiile în întregime, pentru a înțelege ce se propune și ce s-a obținut. Rețineți că asistența pe forum se acordă voluntar, în limita timpului liber al fiecăruia și în măsura în care ne pricepem.
- sistemul nu pornește în mediul Live sau după instalare; de regulă se rezolvă prin pornirea cu un parametru de boot, precum nomodeset, irqpoll sau noacpi.
- programul de instalare Ubuntu nu vede existența Windows și cere să se folosească tot discul;
- sistemul nu se conectează la o rețea wireless; de regulă vinovatele sunt plăcile broadcom, exisă rezolvare prin instalarea unor pachete potrivite, în funcție de tipul plăcii de rețea, (exemplu)
- probleme de rezoluție pentru plăcile video nvidia sau ati; există drivere proprietare care pot fi instalate; încercați așa!
- probleme pe partea de video pentru sisteme cu plăci video mixte; proiectul bumblebee încearcă să implementeze suport total pentru astfel de configurații, încă nu avem o compatibilitate 100%
Cu siguranță sunt și altele, le-am trecut pe cele mai întâlnite și vom încerca să oferim și legături către posibile rezolvări chiar în cadrul acestui articol.
Acestea fiind spuse, sunteți înarmați cu tot ce vă trebuie pentru ca în timp curiozitatea și experiențele parcurse să vă ducă către stadiul de utilizator avansat. Spor!
Pentru membrii mai noi sau mai vechi ai forumului: prezentarea se adresează începătorilor, informația a fost condensată și filtrată pentru a putea fi asimilată de la nivelul zero. Nu aglomerați articolul cu puncte care se adresează celor mai avansați.
Pentru ceilalți membri ai forumului: dacă știți legături în cadrul forumului care să acopere rezolvări ale unor probleme prezentate aici, postați legătura și problema adresată, în limita timpului liber voi actualiza articolul pentru a le include.
Pentru oricine interesat: puteți folosi în orice fel credeți de cuviință materialul, chiar să-l modificați, dacă precizați sursa, în primul rând ca Forumul Ubuntu România, și publicați modificările ,,
Autor: marianvasile ,Forumul Ubuntu
,,Această prezentare se adresează celor care doresc să încerce pentru prima dată sistemul de operare Ubuntu, de regulă persoane obișnuite cu mediul Windows. Am încercat să fie cât mai scurtă și cuprinzătoare cu putință, însă sunt destule lucruri de prezentat unui începător. Materialul are un coautor, în persoana lui Ăla mic, care a realizat toată partea de elemente grafice și inserarea de legături interne sau externe, lucru pentru care îi mulțumesc foarte mult. Citiți-o în întregime, este un efort minim, cu siguranță mai mic decât efortul depus de noi la realizarea lui, care vă aduce în atenție noțiuni specifice indispensabile. În ea sunt cuprinse multe dintre problemele ridicate de cei aflați la prima vizită pe forumul nostru.
Informațiile conținute în acest articol există în diverse forme chiar aici pe forum sau pe alte resurse, însă nu sunt centralizate, fiind obținute de cei nou-veniți ca răspunsuri la nelămuririle pe care le-au avut.
De ce ați dori să încercați Ubuntu? [EN simulator online]
În principal pentru că veți utiliza un mediu de lucru modern, în care puteți naviga pe Internet, vă puteți uita la filme, asculta muzică, crea documente, vă puteți juca, chiar dacă în acest domeniu titlurile mari de-abia încep să apară, prin contribuția însemnată a platformei Steam.
Practic, puteți face cam tot ce faceți în Windows, însă într-un mediu mai securizat, fără problemele generate de virușii și malware-ul din Windows, în plus gratis și legal.
Nu în ultimul rând, asistența pentru Windows XP, cel mai răspândit sistem Windows, se va întrerupe în 7 aprilie 2014, așa că va trebui să treceți la versiuni ulterioare, ceea ce înseamnă de regulă investiții în echipamente (mai multă memorie, procesoare mai rapide) sau investiții în achiziționarea de licențe.
Scurt istoric
Calculatoarele, pentru a funcționa, au nevoie de un program care să lege între ele resursele sistemului, de la resursele hardware (piese) la resursele software (aplicații). Acest program se numește sistem de operare.
În zilele noastre, sistemele de operare cu care se poate întâlni un utilizator obișnuit sunt trei, fiecare cu variantele proprii: binecunoscutul Windows, deținătorul cotei de piață majoritare, MacOs(X), sistemul de operare instalat pe calculatoarele produse de firma Apple, sau un sistem Linux/GNU (ultimele două sunt înrudite, deoarece ambele respectă aceleași standarde, impuse de un proiect software profesional denumit UNIX, primul sistem de operare cu adevărat portabil pe mai multe tipuri de calculatoare). Ubuntu [EN] [RO] face parte din familia Linux/GNU, fiind dezvoltat de firma Canonical.[EN]
Istoria Linux/GNU începe în 1991, când Linus Torvalds, [EN] [RO] student la acea vreme, începe să scrie un sistem de operare pentru nevoile sale de studiu, proiect pe care-l face cunoscut pe Internet, aflat și acesta la începuturile sale.
La proiectul său, pus la dispoziția oricui cu o singură condiție, aceea de a publica modificările la nivel de cod-sursă (lucru care avea să fie cunoscut ca sursă deschisă), contribuie din ce în ce mai mulți oameni și, mai târziu, companii.
Ceea ce apare în acest mod este kernelul Linux, sau inima sistemului de operare. La acesta, cu timpul, se vor adăuga alte programe care, împreună, se vor transforma într-un întreg sistem de operare și o sumă de aplicații, cunoscute azi ca sistemul Linux/GNU [RO], mulți reducând pe nedrept denumirea la Linux. Particula GNU vine de la proiectul cu același nume, inițiat de Richard Stallman [EN] [RO] în 1983, care dorea realizarea unui sistem de operare solid, compatibil cu standardele UNIX, dar care să poată fi distribuit și modificat de oricine dorește să-l adapteze nevoilor proprii (filosofia GNU, deschisă, contrară filosofiei proprietare, care nu eliberează codul și nu permite aducerea de modificări). La apariția kernelului Linux, proiectul GNU [EN] avea deja scrise multe utilitare și aplicații, dar nu un kernel funcțional, așa că întâlnirea celor două componente avea să fie un lucru natural.
De acum, profitând de libertatea totală în privința modificării codului, indivizi, comunități sau companii încep să creeze propriile versiuni Linux/GNU, denumite distribuții, de o diversitate greu de egalat vreodată în domeniul sistemelor de operare.
Este această diversitate un lucru bun? La prima vedere s-ar putea spune că nu, motivându-se prin fragmentarea eforturilor de a crea un sistem de operare cu adevărat bun. Însă dacă realizăm că viziunile diferite creează versiuni care se adresează oricăror dorințe, înțelegem că este bine să avem de unde alege. În fond, la bază este același lucru, diferă împachetarea și forma în care este prezentat produsul final.
Motivele sunt variate, de exemplu de la dorința de a crea un sistem de operare fiabil, gratuit, care să răspundă necesităților, respectat în domeniul informaticii, precum distribuția Debian, la dorința de a comercializa un sistem de operare și soluții software, precum Red Hat, sau din dorința de a crea un sistem de operare cu un grad ridicat de accesibilitate, precum Ubuntu, al cărui fondator financiar și spiritual este Mark Shuttleworth,[EN] [RO] care a promis că Ubuntu este și va fi întotdeauna gratuit, în orice versiune.
Evoluția sistemului de operare Ubuntu nu face obiectul articolului de față. Trebuie să știți că este un derivat al distribuției Debian, derivat care se remarcă prin inovație la nivelul interfeței grafice cu utilizatorul, inovație care caută accesibilitatea, ușurința în utilizare, un design modern, care caută mai nou convergența pentru mediile cunoscute azi (desktop/laptop – tabletă – smartphone) și, după părerea mea, un drum care să-l deosebească între distribuțiile Linux/GNU cunoscute azi.
Descărcare
Pe pagina oficială suntem informați că Ubuntu poate fi instalat pe calculatoare care au minim 384 MB memorie RAM. Din experiență, pot spune că între 1 și 2 GB memorie RAM și un procesor începând de la 1,5 GHz veți obține un sistem bun, iar la peste 2 GB și procesor de peste 1,8 GHZ veți obține un sistem foarte bun.
Pentru a proba și instala Ubuntu trebuie să descărcați o imagine .iso de pe Internet [EN] și să o scrieți pe un CD/DVD sau pe un stick USB. În mediul Windows scrierea pe un CD/DVD o realizați cu un program de scriere precum Nero sau Infrarecorder (acesta din urmă este gratuit), alegând opțiunea Scrie (Arde) imagine (de disc) - Burn Image, iar pentru scrierea pe stick USB descărcați programul Unetbootin, care este intuitiv, trebuie doar să utilizați butonul pentru a-i arăta imaginea de disc descărcată în calculatorul dumneavoastră și să începeți crearea mediului USB.
Aici de regulă apare prima confuzie. Pentru descărcare sunt disponibile mai multe versiuni. În primul rând vorbim despre versiunea corespunzătoare arhitecturii procesorului. Indiferent de producător, azi există arhitecturile pe 32 de biți și pe 64 de biți. Denumirea tradițională a versiunilor disponibile pentru descărcare sunt intel 86 sau 32-bit pentru arhitectura pe 32 de biți și amd 64 sau 64-bit pentru arhitectura pe 64 de biți. Faptul că în denumirea lor apar intel și amd nu înseamnă că ele sunt bune numai pentru procesoarele produse de o firmă sau de cealaltă, ci este doar o convenție. Site-ul Ubuntu a remediat sursa confuziei, prezentând ca opțiuni 32-bit sau 64-bit.
Dacă aveți un calculator care lucrează pe 32 de biți, alegeți așadar 32-bit (sau intel 86, posibilă prezentare pe alte site-uri), oricum varianta 64-bit nu va funcționa.
Dacă aveți un calculator care lucrează pe 64 de biți, alegeți așadar 64-bit (sau amd 64, posibilă prezentare pe alte site-uri); aici este o chichiță: dacă descărcați varianta 32-bit și o instalați pe un calculator care poate lucra pe 64 de biți, va funcționa, însă nu veți beneficia de toate resursele procesorului. Diferențele de regulă sunt insesizabile ochiului uman, însă în operații solicitante, precum interogări baze de date (de exemplu instalări de programe din depozite), un sistem corect instalat va lucra mai repede decât un calculator care poate pe 64 de biți dar este limitat de un sistem de operare instalat pe 32 de biți; de asemenea, apar unele probleme la gestionarea unei memorii RAM cu o capacitate mai mare de 3,6 GB atunci când puneți varianta 32-bit pe un calculator cu un procesor care poate lucra pe 64 de biți.
În plus, Ubuntu este disponibil întotdeauna în două forme, una pentru care se acordă asistență pe termen lung, 5 ani, numite versiuni cu asistență pe termen lung (LTS – Long Time Support), pentru a încuraja instalarea în mediile profesionale, de producție, în care stabilitatea și fiabilitatea sunt cerințe indispensabile, și alta destinată celor care doresc versiuni mai noi ale programelor instalate, tehnologii proaspete, dar care nu au confirmat prin trecerea timpului un grad de încredere ridicat; pentru acestea, termenul de acordare a asistenței este de 9 luni. Intervalul de timp între lansările de versiuni obișnuite este de 6 luni, iar între lansările LTS de doi ani.
Eu prefer versiunile LTS și încerc să conving pe toată lumea că noutățile din versiunile obișnuite nu sunt atât de mari încât să se renunțe la principalul avantaj al LTS-urilor, anume stabilitatea. De aceea este indicat să descărcați versiunea cu asistență pe termen lung, la această dată 12.04, iar dacă și numai dacă calculatorul dumneavoastră are o problemă cu aceasta, să încercați versiunea obișnuită mai nouă, în speranța că a adus unele rezolvări ale problemei pe care ați avut-o cu LTS-ul. Hotărâți în consecință, aveți elementele de bază pentru fundamentarea unei decizii.
Mediul LiveCD/DVD – LiveUSB
După descărcare și scriere veți obține medii Live (CD/DVD sau USB), care au proprietatea de a vă permite probarea sistemului de operare înainte de a-l instala. Calculatorul va lucra numai de pe ele, încărcând informația în memoria RAM, lăsând neatinse discurile fixe ale mașinii. Pentru aceasta, introduceți CD/DVD-ul în tava unității de disc și reporniți calculatorul, alegând ca dispozitiv de pornire unitatea CD/DVD, de regulă tasta F12. Pentru mediile USB trebuie să introduceți stickul într-unul din porturile USB, să porniți calculatorul și să alegeți ca dispozitiv de pornire discul USB potrivit, de regulă tot cu tasta F12.
Mențiune: dacă tasta F12 nu permite deschiderea meniului pentru pornirea calculatorului (boot), încercați să identificați o altă posibilă tastă pentru meniul rapid de modificare a secvenței de pornire sau intrați în BIOS și faceți modificările necesare în funcție de calculatorul fiecăruia.
Sistemul de operare este încărcat în memoria RAM, operație care durează mai mult sau mai puțin, în funcție de puterea calculatorului. Dacă totul merge bine, după un timp monitorul va afișa interfața cu utilizatorul proprie Ubuntu, denumită Unity.
Elementele de bază ale acesteia sunt următoarele:
1. În partea de sus se află panoul superior (denumit bară pentru meniu), care conține în partea dreaptă următoarele elemente (de la dreapta la stânga):
- meniul sesiunii, un element care permite oprirea calculatorului, ieșirea din sesiune, repornirea sau suspendarea acesteia, precum și autentificarea altui utilizator, în cazul în care pe calculator există conturi multiple
- meniul utilizatorului, care prezintă identitatea dumneavoastră
- ceasul
- meniul mesageriei, unde vor fi prezentate notificările pentru email și pentru alte aplicații de mesagerie
- meniul pentru sunet
- meniul pentru rețea
2. În partea stângă a panoului superior există meniul aplicațiilor, activat la trecerea mouse-ului peste acea zonă. Este o inovație introdusă în interfața grafică Unity, pentru a câștiga spațiu pe verticală, prin aceea că aplicațiile nu mai au propriile meniuri sub decorațiile de fereastră (elementul care conține butoanele de minimizare, maximizare și închidere a ferestrei), ci este folosită zona din stânga a barei pentru meniu (panoul superior) pentru a afișa meniul ferestrei active, atunci când este nevoie de el (respectiv la trecerea mouse-ului peste aria menționată).
3. Lansatorul, aflat în partea stângă, care conține pictograma de pornire (comenzi de acces rapid, scurtături) pentru Panoul principal (Dash în original, prima de sus, care la clic stânga de mouse va deschide panoul în care sunt prezentate toate aplicațiile instalate pe sistemul de operare Ubuntu Live) și pictogramele pentru pornirea următoarelor aplicații (în ordine de sus în jos, începând după comanda rapidă pentru panoul principal):
- comanda rapidă pentru instalarea sistemului de operare Ubuntu
- comanda rapidă pentru navigatorul de fișiere, care permite navigarea prin sistemul de fișiere, echivalentul programului Windows Explorer
- comanda rapidă pentru Firefox, navigatorul de Internet
- comanda rapidă pentru LibreOffice Writer, program pentru procesare text, echivalentul MS Word
- comanda rapidă pentru LibreOffice Calc, program pentru foi de calcul electronice, echivalentul MS Excel
- comanda rapidă pentru LibreOffice Impress, program pentru realizarea de prezentări de diapozitive, echivalentul MS Powerpoint
- comanda rapidă pentru Centrul software Ubuntu (îl vom prescurta CSU), care permite instalarea de aplicații suplimentare; vom vorbi despre el mai târziu.
- comanda rapidă pentru configurări desktop, de unde puteți modifica unele elemente din mediul de lucru Unity
- comutatorul pentru spațiile de lucru – în mediile grafice din Linux nu avem doar un desktop (spațiu de lucru), există mai multe desktopuri virtuale, în care putem să deschidem separat aplicații; în Unity, numărul implicit de spații de lucru este 4. Puteți efectua clic pe comutatorul spațiilor de lucru pentru a le explora, pentru a deschide aplicații în fiecare și pentru a comuta între acestea.
- ultima pictogramă din Lansator este comanda rapidă pentru coșul de gunoi.
Ați observat că există un spațiu între comanda rapidă pentru comutarea spațiilor de lucru și comanda rapidă pentru coșul de gunoi. Zona, ca și întreg lansatorul, este folosită pentru a afișa starea aplicațiilor deschise, un fel de listă ferestre. La lansarea unei aplicații, pictograma acesteia va apărea pe lansator, iar atunci când fereastra aplicației este activă, veți observa două săgeți, în stânga și dreapta pictogramei. Notificarea pentru fereastră de aplicație minimizată se face printr-o singură săgeată, pe partea stângă a pictogramei. Totodată, puteți fixa pictograme pentru acces rapid pe lansator pentru aplicațiile favorite, prin clic dreapta de mouse.
4. Ultimul element al mediului Live Ubuntu este spațiul de lucru în sine, pe care se află două comenzi pentru acces rapid. Prima deschide navigatorul de fișiere, care conține câteva fișiere de exemplificare, pentru a vă ajuta să vă faceți o idee despre aplicațiile conținute, iar a doua va instala Ubuntu pe calculatorul dumneavoastră.
Petreceți un timp în mediul Live, observați dacă totul merge bine. Dacă aici nu veți avea probleme, sunt puține șanse ca la instalare ceva să meargă prost.
Rețineți că sistemul se mișcă mai încet în acest mediu, deoarece viteza de transfer de pe CD/DVD sau USB este mai mică decât în cazul unui sistem instalat, care apelează datele de pe discul fix al calculatorului, însă faptul că puteți proba sistemul înainte de instalare este un mare plus al sistemelor de operare Linux.
Instalare
Întotdeauna faceți copii ale datelor importante din vechiul sistem (poze, documente, muzică, filme) deoarece există un risc, foarte mic ce-i drept, ca la partiționarea și formatarea discului fix, operații indispensabile instalării Ubuntu, să apară ceva neprevăzut. DVD-urile sau discurile mobile de mare capacitate nu mai sunt dispozitive exotice sau foarte scumpe, mai bine să pierdeți ceva timp decât date importante.
Ubuntu poate fi instalat automat lângă Windows, modalitate pe care o recomand utilizatorilor noi, pentru a păstra vechiul sistem pe timpul acomodării cu Ubuntu.
Pentru aceasta, realizați o defragmentare a discului fix în Windows la terminarea căreia introduceți CD/DVD-ul sau stickul USB cu Ubuntu și închideți calculatorul, nu îl reporniți, deoarece o închidere completă protejează discul fix de a intra, posibil, într-o stare intermediară care să îngreuneze recunoașterea informației existente pe el de programul pentru instalarea Ubuntu. Porniți calculatorul și alegeți pornirea de pe CD/DVD sau USB și așteptați încărcarea sistemului Live.
Pentru a instala Ubuntu efectuați clic pe comanda rapidă pentru instalare. Aici am două mențiuni. Eu prefer ca la instalare să nu bifez opțiunile de actualizare în timpul instalării și de instalare a codecurilor multimedia. Le instalez mai târziu și vă voi explica cum. În principal reduc astfel timpul necesar instalării și unele conflicte dintre codecurile instalate aici și cele cuprinse de pachetul ubuntu-restricted-extras.
Programul de instalare este intuitiv, ușor de înțeles. Introduceți datele cerute cu atenție, în special parola, care face parte parte din sistemul de securitate care protejează sistemul de acțiuni ale programelor de tip virus sau malware. Am stabilit că opțiunea de instalare va fi instalarea lângă Windows; alegeți-o și urmăriți cu atenție mesajele apărute. În aproximativ 20 de minute veți avea un sistem instalat, gata de repornire și autentificare în noul mediu de lucru.
Puteți alege să instalați numai Ubuntu, pe tot discul, în acest mod dispare sistemul de operare Windows existent; de asemenea, ca opțiune avansată, există posibilitatea de a alege o instalare particularizată, dar aici trebuie ca dumneavoastră să specificați crearea partițiilor; pe aceasta din urmă o recomand după ce ați petrecut cel puțin trei luni utilizând Ubuntu, pentru familiarizarea cu noțiuni mai avansate și urmărirea subiectelor respective de pe forum, precum acesta.
Operații pentru personalizarea instalării
După autentificare, veți avea în față același mediu grafic pe care l-ați întâlnit în mediul Live, fără comanda rapidă pentru instalarea sistemului. Pentru a înțelege ce veți face în continuare, trebuie să vă prezint câteva elemente legate de instalările de programe în Ubuntu.
Există posibilitatea ca imediat după pornire, având conexiune la Internet, să pornească Administratorul de actualizări, care oferă eventuale actualizări pentru programele instalate. Vă recomand ca numai acum să-l ignorați, deoarece vom modifica sursele CSU.
Instalările de programe noi sunt controlate de Centrul software Ubuntu (CSU). Programele care pot fi instalate în Ubuntu se află pe anumite servere de Internet, numite depozite sau arhive, semnate digital, apelate de CSU. În acest mod există garanția că programele conținute sunt conforme, fără malware-uri și la versiuni care să lucreze bine cu versiunea de Ubuntu pe care o aveți instalată în calculator. Sunt eliminate astfel sursele externe, care nu sunt de încredere. Ca informație suplimentară, un astfel de sistem se numește administrare de programe (sau de pachete) iar formatul pachetelor folosite de Ubuntu este .deb.
CSU vine preconfigurat, însă pentru a beneficia de unele programe proprietare, precum drivere pentru plăcile video, plăcile de rețea (în special wireless) sau codecuri multimedia, va trebui să includem și sursele acestora, pentru a fi văzute de CSU.
Deschideți CSU. Fereastra aplicației prezintă în partea de sus butoanele pentru toate programele, pentru cele instalate, pentru istoricul acțiunilor și indicatorul de progres.
Următorul element este un câmp de căutare, unde introduceți numele programului dorit.
În partea stângă aveți posibilitatea de a sorta programele pe categorii. De asemenea, în partea centrală sunt prezentate noutăți, programele cele mai apreciate și recomandări de programe.
Trebuie menționat că în CSU sunt disponibile și programe cu plată, nu numai gratuite, însă marea lor majoritate sunt atât gratuite, cât și cu sursă deschisă.
Pentru a modifica sursele de programe, activați meniul aplicației CSU prin deplasarea mouse-ului în partea stângă a barei de meniu (panoul superior). Efectuați clic pe butonul editare, apoi mergeți la Surse software.
Se va deschide o fereastră care prezintă cinci file. În prima filă, Programe Ubuntu, trebuie să aveți bifate toate intrările, existând posibilitatea de a vă interesa și codul sursă după ce deveniți mai experimentați în noul sistem de operare. Tot aici modificați serverul pentru descărcare în cel principal (Main server), deoarece chiar dacă uneori este mai încet, nu au fost probleme de disponibilitate.
În fila a doua, Alt software, marcați căsuțele de validare din dreptul liniilor Parteneri Canonical și Independent, inclusiv liniile pentru cod-sursă.
În cea de-a treia filă, a actualizărilor, marcați primele două intrări, actualizările importante și cele recomandate. Nu marcați următoarele opțiuni deoarece ele includ actualizări insuficient testate, posibile generatoare de probleme.
Fila Autentificare păstrează cheile digitale folosite la semnarea depozitelor. Dacă nu doriți ca sistemul să trimită informații statistice, anonime, despre modul de utilizare, mergeți la ultima filă și debifați singura opțiune conținută.
La închiderea ferestrei veți fi atenționați că sursele au fost modificate și că trebuie să reîncărcați informațiile referitoare la programele disponibile. Efectuați clic pe reîncărcare și ați terminat cu modificarea surselor de programe. Închideți CSU.
De-acum puteți actualiza sistemul, instala și dezinstala programe. Actualizați mai întâi, dacă nu vi se oferă automat opțiunea, prin deschiderea Administratorului de actualizări, pe care-l căutați în Panoul principal, pe care-l lansați prin efectuarea unui clic pe prima comandă rapidă din Lansator.
După actualizare, veți instala în primul rând un pachet care conține unele programe care prin natura lor nu sunt libere. Ele sunt codecuri multimedia, fonturi, suport pentru redarea DVD-urilor și programul flash.
Deschideți CSU și scrieți în câmpul de căutare ubuntu-restricted-extras. Efectuați clic pe comanda de instalare.
După instalarea pachetului, instalați în același mod vlc (este mai bun decât playerul video conținut de sistem) și My Unity (oferă opțiuni de configurare a mediului desktop mai avansate decât utilitarul propriu).
La acest capitol trebuie să vorbesc și despre ppa-uri[EN], depozitele personale de programe. Ideea este următoarea: există posibilitatea ca un program să capete funcții noi odată cu o nouă versiune, funcții care ar putea să vă fie utile, dar nu veți găsi această versiune nouă în depozitele oficiale, deoarece este insuficient testată. Alt scenariu presupune apariția unui driver sau a unui proiect nou (exemple ar fi drivere pentru placa video sau proiectul Bumblebee) care v-ar putea face sistemul să lucreze mai bine dar, la fel, nu există în depozitele oficiale, garantate de Ubuntu.
Soluția a fost crearea unor depozite personale de programe [EN], care să conțină aceste programe oarecum experimentale, ca fiecare să decidă dacă vor să le aducă în sistem sau nu, cunoscând riscurile de a rezulta un sistem instabil.
Pentru a le aduce la cunoștința CSU, adăugați sursele lor și instalați pachetele conținute. Dacă ajungeți în această situație, resurse despre cum faceți asta există pe forum sau pe Internet. Sfatul meu este să folosiți aceste ppa-uri numai când aveți neapărată nevoie și să limitați numărul lor la minimum necesar; exemplu: tv-maxe
Precizări punctuale
Voi parcurge aici diverse aspecte de interes pentru noii utilizatori, referitoare la utilizarea sistemului de operare Ubuntu.
În primul rând, trebuie să știți că atunci când vi se cere parola, în afară de autentificare, sunteți pe cale de a face o modificare în sistem. Acest lucru se întâmplă la instalarea de programe și la actualizări, adică atunci când trebuie să se umble la partea rezervată sistemului.
Linux-ul are două mari zone: zona utilizatorului, unde puteți face ce doriți, șterge și muta orice, fără a pierde altceva decât datele personale, fără a influența comportamentul și funcționarea sistemului, și zona sistemului, unde ca proaspăt utilizator nu prea aveți ce face, însă în care operații greșite pot duce la un sistem mort. Procedați cu grijă și nu faceți deocamdată altceva decât instalări și actualizări.
Dacă vă apucați să intrați cu drepturi de administrare (cu parolă) în administratorul de fișiere, în partea rezervată sistemului (oriunde în afară de partea rezervată utilizatorului, notată cu /home sau Dosar personal) și realizați operații cu fișierele, puteți strica sistemul. Chiar și dezinstalând un program, dacă nu observați că face parte dintr-un metapachet, veți dezinstala mai multe, ceea ce poate duce la stricarea sistemului.
Programele din Windows, .exe, nu vor lucra în Ubuntu. Pentru aplicațiile din Windows aveți corespondentele lor în Ubuntu [EN], la fel de bune în majoritatea cazurilor, sau aproape la fel de bune [EN]. În unele cazuri, programe Windows pot rula în Ubuntu folosind aplicația wine. Acestea nu sunt foarte multe, vizitați pagina de internet a aplicației pentru a vă face o idee asupra compatibilității. La fel ca și în cazul ppa-urilor, vă sfătuiesc să instalați aplicația wine numai dacă aveți neapărată nevoie.
Când sunteți frustați de faptul că o aplicație pe care ați apreciat-o în Windows nu are echivalent în Ubuntu, amintiți-vă că responsabilitatea este a dezvoltatorilor acestor aplicații, care nu produc pentru această platformă și nici nu dau codul sursă pentru a fi adaptat.
Suita pentru documente LibreOffice [EN] [RO] vă permite să creați documente text, prezentări de diapozitive, foi de calcul. Este similară suitei MS Office, dar folosește la salvarea documentelor un format deschis, .odf. Poate deschide, edita și salva documente MS Office, însă este posibil ca la deschiderea lor dintr-o suită în alta, să apară diferențe de formatare, tot din cauza faptului că Microsoft nu respectă standardele deschise și nu pune la dispoziție formatul proprietar sau din cauză că unele funcții din suita MS Office nu sunt implementate în LibreOffice.
În ultima vreme compatibilitatea este din ce în ce mai bună, iar problemele sunt din ce în ce mai puține. Dacă aveți de trimis documente unui corespondent care folosește MS Office, sfatul meu este să exportați documentul nativ .odf pe care l-ați creat în .pdf (da, LibreOffice poate crea documente.pdf, care vor fi deschise fără probleme pe orice sistem). Soluția pentru documente colaborative la care contribuitorii folosesc sisteme diferite ar fi Google Docs, așa că din punct de vedere al aplicațiilor de birou, puteți folosi Ubuntu fără probleme.
La capitolul jocuri Ubuntu nu excelează. Dacă vă doriți un calculator pentru jocuri, Ubuntu nu este pentru dumneavoastră. Desigur, există multe care pot fi instalate, însă grafica lor este în urma celor disponibile pentru Windows.
Cu toate acestea, vă recomand Foobillard – biliard în toate formele, Supertux – o clonă Super Mario, SuperTuxKart – amuzament cu karturi, toate disponibile în CSU.
Pentru cei cu disponibilități hardware și financiare, Valve aduce jocuri și în Linux prin platforma Steam. Portarea lor este la început, există deja titluri de succes, însă, din nou, sunt cu bani.
Partea de Internet și multimedia nu pune probleme. Puteți naviga peste tot, deschide filme, fotografii, muzică.
Multe persoane au întrebat de antivirus. Modul în care este construit Ubuntu, cu drepturi de acces, face ca un program malware să se instaleze foarte greu. Practic ar trebui să-l iei și să-l instalezi personal, de aceea nu instalați deocamdată decât din CSU.
Desigur, mai sunt vulnerabilitățile de securitate, dar spre deosebire de Windows, ele sunt descoperite relativ repede și adresate prin actualizări. Eu personal folosesc Bitdefender for Unices, gratuit pentru utilizatorii individuali, pentru a scana odată pe săptămână în special dosarul local pentru email, pentru a nu da mai departe celor care folosesc Windows cadouri neplăcute. Chiar dacă am găsit câțiva viruși în aproape 6 ani în spamurile primite, erau specifici Windows, nu puteau rula pe calculatorul meu. De reținut că nu execută scanare la accesul fișierelor, online, ci doar la cerere sau programat. Singurul antivirus cu scanare la accesarea fișierelor pentru Linux pe care-l cunosc este Nod32, cu bani, însă o asemenea soluție nu este justificată deocamdată pentru sisteme Linux, inclusiv Ubuntu.
Mai doresc să aduc o lămurire legată de accesibilitate, referitoare la faptul că decorațiile de fereastră (butoanele pentru închiderea, minimizarea și maximizarea ferestrelor) sunt în partea stângă.
Cu siguranță, toți cei veniți din Windows vor înjura copios având în vedere că-i tocmai peste mână...și eu am făcut-o (în vechea interfață Ubuntu foloseam decorațiile de fereastră clasic, pe partea dreaptă, chiar dacă le puteam pune oriunde) dar la început în Unity nu le puteai schimba și mi-am format noile deprinderi relativ repede, iar acum înjur atunci când trebuie să lucrez cu ferestrele Windows.
Rațiunea pentru care s-a impus această decizie ține de ușurința în utilizare și de aspectul general al spațiului de lucru. În acest mod a fost eliberată partea dreaptă a spațiului de lucru, fiind disponibilă pentru notificările de sistem și pentru listele derulante activate de meniurile existente în partea dreaptă a barei de meniu, iar partea stângă vă va solicita atenția pentru ferestrele active, atât pentru operații de minimizare/maximizare/închidere, precum și pentru operații cu meniul aplicațiilor, cel activat la trecerea mouse-ului prin zona din stânga a barei de meniu (panou superior).
Posibile probleme mai des întâlnite
Pentru cele mai întâlnite probleme, listate mai jos, căutați rezolvări punctuale pe forumul ubuntu.ro. Ele există deja, le găsiți cu funcția de căutare, sau în cele din urmă cineva care se pricepe și este disponibil va furniza o rezolvare. Citiți discuțiile în întregime, pentru a înțelege ce se propune și ce s-a obținut. Rețineți că asistența pe forum se acordă voluntar, în limita timpului liber al fiecăruia și în măsura în care ne pricepem.
- sistemul nu pornește în mediul Live sau după instalare; de regulă se rezolvă prin pornirea cu un parametru de boot, precum nomodeset, irqpoll sau noacpi.
- programul de instalare Ubuntu nu vede existența Windows și cere să se folosească tot discul;
- sistemul nu se conectează la o rețea wireless; de regulă vinovatele sunt plăcile broadcom, exisă rezolvare prin instalarea unor pachete potrivite, în funcție de tipul plăcii de rețea, (exemplu)
- probleme de rezoluție pentru plăcile video nvidia sau ati; există drivere proprietare care pot fi instalate; încercați așa!
- probleme pe partea de video pentru sisteme cu plăci video mixte; proiectul bumblebee încearcă să implementeze suport total pentru astfel de configurații, încă nu avem o compatibilitate 100%
Cu siguranță sunt și altele, le-am trecut pe cele mai întâlnite și vom încerca să oferim și legături către posibile rezolvări chiar în cadrul acestui articol.
Acestea fiind spuse, sunteți înarmați cu tot ce vă trebuie pentru ca în timp curiozitatea și experiențele parcurse să vă ducă către stadiul de utilizator avansat. Spor!
Pentru membrii mai noi sau mai vechi ai forumului: prezentarea se adresează începătorilor, informația a fost condensată și filtrată pentru a putea fi asimilată de la nivelul zero. Nu aglomerați articolul cu puncte care se adresează celor mai avansați.
Pentru ceilalți membri ai forumului: dacă știți legături în cadrul forumului care să acopere rezolvări ale unor probleme prezentate aici, postați legătura și problema adresată, în limita timpului liber voi actualiza articolul pentru a le include.
Pentru oricine interesat: puteți folosi în orice fel credeți de cuviință materialul, chiar să-l modificați, dacă precizați sursa, în primul rând ca Forumul Ubuntu România, și publicați modificările ,,
Autor: marianvasile ,Forumul Ubuntu
Protejarea sau evitarea uzurii butonului power la telefoanele cu Android
Cazurile in care butonul power de la telefoanele cu Android se uzeaza datorita folosirii intense sunt multe,sa apesi de cateva zeci de ori pe zi un buton ii provoaca in timp uzura sau mai rau chiar defectarea lui.
Cu ajutorul unor aplicatii simple si chiar gratuite din Google Play putem evita total folosirea butonului power pentru aprinderea sau stingerea ecranului:
Power Button to Volume Button : cu ajutorul acestei aplicatii putem aprinde ecranul cu ajutorul butoanelor de volum
Tap Tap App : aprinde ecranul prin atingerea senzorului de proximitate fara a apasa nici un buton
Screen Off FX : un widget cu care inchideti ecranul cu o simpla atingere fara a mai folosi butonul
Nu trebuie decat sa fiti atenti dupa ce instalati aceste aplicatii pentru a intelege exact cum functioneaza ,pentru ca eu nu am facut decat sa le prezint fara a explica in amanunt.oricum daca o sa le folositi butonul power al telefonului vostru va avea o viata lunga si linistita.
Cu ajutorul unor aplicatii simple si chiar gratuite din Google Play putem evita total folosirea butonului power pentru aprinderea sau stingerea ecranului:
Power Button to Volume Button : cu ajutorul acestei aplicatii putem aprinde ecranul cu ajutorul butoanelor de volum
Instalare TV-Maxe pe Ubuntu 12.04
Multi au intampinat probleme in a instala TV-Maxe pe Ubuntu 12.04 si va voi prezenta metoda folosita de mine :
Deschideti un terminal si rulati pe rand urmatoarele comenzi:
Deschideti un terminal si rulati pe rand urmatoarele comenzi:
sudo add-apt-repository ppa:venerix/pkg
sudo apt-get update
sudo apt-get install tv-maxe -y
Daca dupa instalare nu vor merge programele puteti seta din preferinte>General Settings>Foloseste un player intern ,unde puteti bifa VLC (trebuie sa aveti instalat VLC)
Windows 7 : 32 vs 64
Am vazut ca foarte multi se intreaba cu ce difera versiunea pe 64 biti
de cea pe 32 biti (sau invers). Acum ceva timp m-am intrebat si eu: “Care
este mai bun pentru sistemul meu? Windows 7 pe 32 biti sau Windows 7 pe
64 biti si care sunt diferentele/avantajele/dezavantajele?”
Pentru inceput, cred ca cel mai bine este, sa intelegem ce inseamna 32 biti si ce inseamna 64 biti.
Bit–ul este modalitatea prin care un calculator stocheaza si acceseaza date si memorie. Este unitatea de masura elementara a informatiei.
Procesorul face calcule tot prin intermediul bitilor.
Procesorul pe 32 biti poate reprezenta numere cuprinse intre 0 si 4.294.967.295.
Numarul de biti poate afecta numarul celulelor de memorie pe care le poate localiza. Daca un procesor utilizeaza 32 biti pentru a reprezenta o adresa de memorie, iar fiecare adresa de memorie reprezinta un octet (8 biti), atunci cantitatea maxima de memorie pe care o poate adresa este de 2 la puterea 32 octeti sau 4GB, adica numarul valorilor unice pe care le pot lua cei 32 biti (0 si 1).
Orice program instalat primeste 4 GB memorie virtuala pentru rulare. In sistemele de operare moderne exista si suport pentru Phisycal Address Extension. Aceasta tehnologie suport pentru procesoare, permite SO-urilor sa foloseasca pana la 64 GB RAM, dar de aceasta facilitate va beneficia doar sistemul de operare, in cele mai multe cazuri aplicatiile nefiind proiectate pentru a folosi aceasta posibilitate. Aceasta limitare de acces la memoria RAM, a sistemelor pe 32 biti, nu se refera doar la programe ci si la componentele hardware instalate pe sistem, care, in timpul functionarii primesc anumite segmente de memorie. Din cauza limitarii cantitatii de memorie accesibila, aceste componente lipsesc sistemul de operare de o anumita cantitate de memorie. Se poate intampla ca doua componente hardware sa foloseasca portiuni comune de segmente de memorie lucru care duce la instabilitatea sistemului de operare.
Procesorul pe 64 biti poate reprezenta numere cuprinse intre 0 si 18.446.744.073.709.551.615. Adreseaza un spatiu de memorie mult mai mare (2 la puterea 64 adica 17,2 miliarde de GB), dar sunt mai complexe, folosesc mai multa energie, emana mai multa caldura si au un pret mai ridicat.
Automat componentele hardware nu vor mai lua din memoria necesara sistemului de operare. Versiunile Home sunt totusi limitate la 16 GB RAM maxim instalati pe sistem, in schimb Professional si Ultimate pot folosi pana la 192 GB RAM instalat pe sistem. Pentru aplicatii limitarea este undeva la 8TB.
Alegerea arhitecturii (32 biti sau 64 biti).
Daca avem un CPU mai vechi, sunt foarte multe sanse, sa nu putem rula decat versiunea pe 32 biti. In schimb, daca avem un procesor mai “modern” va trebui sa ne decidem intre cele 2 versiuni.
Sa vedem care sunt avantajele/dezavantajele celor 2 arhitecturi.
Windows 7 – 32 biti
Windows 7 – 64 biti
ATENTIE! Am vazut de multe ori ca se face confuzie intre x86 si x64.
X86 => sistem pe 32 biti
X64 => sistem pe 64 biti.
Exista cateva mituri mai putin adevarate:
1. Sistemele pe 64 biti folosesc o cantitate dubla de memorie RAM.
Ei bine, este adevarat ca sistemul de operare pe 64 biti are nevoie de mai multa memorie din RAM-ul instalat, dar nu este vorba nicidecum de o cantiate dubla. In cazul sistemelor de operare pe 64 biti creste foarte mult dimensiunea kitului de instalare si, implicit, spatiul pe disc al sistemului de operare instalat. Aceastea din cauza ca este necesar si pachetul Wow64 de compatibilitate pentru aplicatiile pe 32 biti (lucru care ne costa cativa GB din spatiul de pe disc, dar nu cred ca acest lucru mai este o problema pentru discurile moderne de mare capacitate din zilele noastre).
2. Sistemele pe 64 biti sunt de 2 ori mai rapide decat cele pe 32 biti.
Este adevarat ca atunci cand un program, care necesita multa memorie, acceseaza o cantitate foarte mare de RAM, va lucra mai usor si mai rapid, pentru ca se reduce sau dispare lucrul cu hard disk-ul si procesorul primeste datele spre procesare mult mai repede. Beneficiile sunt clare, dar nu s-a ajuns la dublarea vitezei de lucru.
Concluzii:
Alegerea depinde, in mare, de intrebarea “Pentru ce vom folosi sistemul?”.
Daca avem un procesor pe 64 biti, dar folosim hardware vechi, cel mai bine ar fi sa ramanem la versiunea pe 32 biti.
Daca avem hardware “mai nou” si avem si driverele disponibile, atunci merita sa “facem un pas in fata” si sa mergem pe varianta 64 biti. Daca lucram in mod regulat cu aplicatii ce consuma multe resurse si sunt optimizate pe 64 biti (exemplu: editare video, CAD, etc), atunci este cel mai bine, mai ales ca putem lucra cu peste 4 GB RAM (printre alte imbunatatiri).
Pentru inceput, cred ca cel mai bine este, sa intelegem ce inseamna 32 biti si ce inseamna 64 biti.
Bit–ul este modalitatea prin care un calculator stocheaza si acceseaza date si memorie. Este unitatea de masura elementara a informatiei.
Procesorul face calcule tot prin intermediul bitilor.
Procesorul pe 32 biti poate reprezenta numere cuprinse intre 0 si 4.294.967.295.
Numarul de biti poate afecta numarul celulelor de memorie pe care le poate localiza. Daca un procesor utilizeaza 32 biti pentru a reprezenta o adresa de memorie, iar fiecare adresa de memorie reprezinta un octet (8 biti), atunci cantitatea maxima de memorie pe care o poate adresa este de 2 la puterea 32 octeti sau 4GB, adica numarul valorilor unice pe care le pot lua cei 32 biti (0 si 1).
Orice program instalat primeste 4 GB memorie virtuala pentru rulare. In sistemele de operare moderne exista si suport pentru Phisycal Address Extension. Aceasta tehnologie suport pentru procesoare, permite SO-urilor sa foloseasca pana la 64 GB RAM, dar de aceasta facilitate va beneficia doar sistemul de operare, in cele mai multe cazuri aplicatiile nefiind proiectate pentru a folosi aceasta posibilitate. Aceasta limitare de acces la memoria RAM, a sistemelor pe 32 biti, nu se refera doar la programe ci si la componentele hardware instalate pe sistem, care, in timpul functionarii primesc anumite segmente de memorie. Din cauza limitarii cantitatii de memorie accesibila, aceste componente lipsesc sistemul de operare de o anumita cantitate de memorie. Se poate intampla ca doua componente hardware sa foloseasca portiuni comune de segmente de memorie lucru care duce la instabilitatea sistemului de operare.
Procesorul pe 64 biti poate reprezenta numere cuprinse intre 0 si 18.446.744.073.709.551.615. Adreseaza un spatiu de memorie mult mai mare (2 la puterea 64 adica 17,2 miliarde de GB), dar sunt mai complexe, folosesc mai multa energie, emana mai multa caldura si au un pret mai ridicat.
Automat componentele hardware nu vor mai lua din memoria necesara sistemului de operare. Versiunile Home sunt totusi limitate la 16 GB RAM maxim instalati pe sistem, in schimb Professional si Ultimate pot folosi pana la 192 GB RAM instalat pe sistem. Pentru aplicatii limitarea este undeva la 8TB.
Alegerea arhitecturii (32 biti sau 64 biti).
Daca avem un CPU mai vechi, sunt foarte multe sanse, sa nu putem rula decat versiunea pe 32 biti. In schimb, daca avem un procesor mai “modern” va trebui sa ne decidem intre cele 2 versiuni.
Sa vedem care sunt avantajele/dezavantajele celor 2 arhitecturi.
Windows 7 – 32 biti
Windows 7 – 64 biti
ATENTIE! Am vazut de multe ori ca se face confuzie intre x86 si x64.
X86 => sistem pe 32 biti
X64 => sistem pe 64 biti.
Exista cateva mituri mai putin adevarate:
1. Sistemele pe 64 biti folosesc o cantitate dubla de memorie RAM.
Ei bine, este adevarat ca sistemul de operare pe 64 biti are nevoie de mai multa memorie din RAM-ul instalat, dar nu este vorba nicidecum de o cantiate dubla. In cazul sistemelor de operare pe 64 biti creste foarte mult dimensiunea kitului de instalare si, implicit, spatiul pe disc al sistemului de operare instalat. Aceastea din cauza ca este necesar si pachetul Wow64 de compatibilitate pentru aplicatiile pe 32 biti (lucru care ne costa cativa GB din spatiul de pe disc, dar nu cred ca acest lucru mai este o problema pentru discurile moderne de mare capacitate din zilele noastre).
2. Sistemele pe 64 biti sunt de 2 ori mai rapide decat cele pe 32 biti.
Este adevarat ca atunci cand un program, care necesita multa memorie, acceseaza o cantitate foarte mare de RAM, va lucra mai usor si mai rapid, pentru ca se reduce sau dispare lucrul cu hard disk-ul si procesorul primeste datele spre procesare mult mai repede. Beneficiile sunt clare, dar nu s-a ajuns la dublarea vitezei de lucru.
Concluzii:
Alegerea depinde, in mare, de intrebarea “Pentru ce vom folosi sistemul?”.
Daca avem un procesor pe 64 biti, dar folosim hardware vechi, cel mai bine ar fi sa ramanem la versiunea pe 32 biti.
Daca avem hardware “mai nou” si avem si driverele disponibile, atunci merita sa “facem un pas in fata” si sa mergem pe varianta 64 biti. Daca lucram in mod regulat cu aplicatii ce consuma multe resurse si sunt optimizate pe 64 biti (exemplu: editare video, CAD, etc), atunci este cel mai bine, mai ales ca putem lucra cu peste 4 GB RAM (printre alte imbunatatiri).
Hard disk-ul (discul dur) descriere pe intelesul tuturor
o placă electronică de control logic (controlor),
un număr de platane cu suprafață magnetizabilă (de obicei 2 sau 3), împărțite în piste și sectoare,
capete magnetice de citire/scriere (engl. read/write heads, R/W heads), de o parte și de alta a platanelor, legate printr-un braț metalic numit în general actuator
un sistem electromecanic de frânare și blocare a capetelor pe pista de stop (engl. landing zone), atunci când discul e oprit
un motor electric pas-cu-pas, care asigură deplasarea exactă a actuatorului de la o pistă la alta.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Functionare
Un cluster reprezinta o colectie de sectoare grupate impreuna de sistemul de fisiere pentru a simplifica lucrurile. Prin procedeul de “clusterizare” se poate pierde spatiu de pe hard disk. De exemplu, daca un hard disk este formatat cu 4 kb / cluster, iar noi vom scrie un fisier de 2 kb, doar jumatate din cluster va fi ocupat de date, cealalta jumatate ramanand un spatiu pierdut. Insa fara aceasta metoda, sistemul de operare nu va putea accesa datele rapid. Sunt mai bune 5 milioane de clustere rapide decat 10 milioane de clustere greoaie.
Citirea datelor de pe hard disk
Utilizatorul cere informatie de pe hard disk. Sistemul de operare acceseaza MFT (master file table), un index cu fisierele si locatiile lor, prin controlerul hard disk-ului, pentru a gasi clusterul unde este stocat.
Sistemul de operare spune hard disk-ului, prin controlerul hard drive-ului, ca are nevoie e un fisier dintr-un cluster. Placa logica a HDD-lui va actiona motorul si va roti platanele. Bratul se plimba pe suprafata platanului, citeste datele, si apoi amplifica campurile magnetice slabe care se potrivesc cerintelor. Placa logica a hard disk-ului foloseste capul de citire al bratului pentru a citi informatia din sectoarele cluster-ului respectiv.
Informatia este trimisa in cache-ul hard disk-ului, ca mai apoi sa fie trimisa catre memoria RAM si mai departe catre dispozitivele de iesire.
Procesul de scriere este inversul citirii, cu o mica exceptie. In loc sa cceseze MFT pentru a gasi locatia unui fisier, acceseaza “file table” pentru a gasi clustere libere pentru scriere.
Desi precizia si viteza hard disk-urilor pare uimitoare, ele sunt totusi cele mai incete componente dintr-un calculator, deoarece contine elemente mecanice.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Interfețe și controloare
ESDI
Controlorul ESDI (prescurtare de la Enhanced Small Disk Interface) a fost dezvoltat după controlorul ST506, și a fost unul din primele controloare de discuri dure pe calculatoare x86. Acest tip de controlor a fost folosit în modelele IBM PS/2. Pentru că separatorul de date și controlorul lucrează în paralel, rata de transfer este aproximativ 10 megaocteți/s la modelele inițiale, și 15 - 20 megaocteți/s la cele recente. Discurile dure ESDI stochează informații despre formatul fizic și adresele sectoarelor defecte și poate transmite aceste informații controlorului, pentru detectare și corectare de erori. Nu mai este utilizat decât pe scară redusă.
SCSI
Controloarele SCSI (prescurtare de la Small Computer System Interface, se citește aproximativ [sca-zi]) sunt folosite în special în sistemele care au nevoie de performanță și stabilitate ridicată (la servere și în stațiile de lucru performante).
ATA/PATA (IDE/EIDE)
Controlorul de tip Integrated Drive Electronics (IDE), foarte folosit în calculatoarele personale de tip PC de astăzi, folosește un singur cablu cu un conector cu 40 piciorușe (pini) care combină funcțiile unui cablu de date și ale unuia de control care conecteaza discul IDE direct la magistrala (bus-ul) de sistem. Controloarele IDE pot emula orice format de disc. Din cauza consumului redus de energie, este una din soluțiile folosite pentru calculatoarele portabile. Controlorul IDE permite legarea pe același cablu a două discuri dure, sau a unui disc dur și a unei unități optice (de CD sau DVD) în sistem master/slave. Această arhitectură a dus la incompatibilități între unități în anii '90, care însă au fost rezolvate.
SATA
Controloarele SATA (prescurtare de la serial ATA) permit conectarea fiecărui disc pe propriul canal (cu un set propriu de porturi intrare/ieșire). Astfel se elimină problemele cauzate de arhitectura PATA (parallel ATA).
Standardul inițial numit SATA I a fost proiectat pentru un transfer de date (o viteză) de maximum 1,5 Gbit/s (echivalent cu circa 180 megaocteți/s, MB/s). Standardul actual (2008) se numește SATA II și este proiectat pentru maximum 3 Gbit/s = circa 300 MB/s.
Controloarele SATA se leagă de discurile SATA prin cabluri cu conectori de tip SATA identici la ambele capete. Termenul eSATA (de la external SATA) se referă la conectoare îmbunătățite (mai robuste) față de cele ale cablurilor SATA obișnuite.
USB; Firewire (IEEE 1394)
Există și discuri dure portabile (externe față de PC și cu carcasă proprie) care, pentru a transmite datele, folosesc interfața USB, respectiv cea Firewire (cf. standardului IEEE 1394). De obicei discurile acestea sunt ansambluri formate dintr-un disc IDE sau SCSI, un controler pentru acestea și un controler pentru convertirea la USB sau Firewire.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Caracteristici
-Capacitatea
Măsurată în gigaocteți sau gigabaiți (1 octet = 1 bait), și în ultima vreme chiar teraocteți/terabaiți. În general producătorii folosesc ca unitate de măsură multiplii din SI ai octetului (puteri de 10), pe când multe sisteme de operare (Windows, unele distribuții de Linux, MacOS) folosesc măsurătoarea în multipli binari. Dacă primul disc dur avea numai circa 5 MO, astăzi capacitățile discurilor dure pot depăși și 4 TO .
-Dimensiunea fizică
Măsurată de obicei în țoli, notați cu semnul " (inch). Un țol măsoară 2,54 cm. Astăzi discurile dure au în diametru fie 3,5 " (pentru PC-uri), fie 2,5 " (pentru notebook-uri - mai mici, utilizând mai puțin curent electric, dar mai scumpe și mai încete). Există și discuri de 1,8 ", pentru playere MP3 (precum Apple iPod), care, pe lângă mărimea redusă, sunt mai rezistente la șocuri.
-Durabilitate
Exprimată în timp mediu între erori - mean time between failures (MTBF). Discurile SATA I au viteze de 10.000 rpm și un MTBF de 1 milion de ore sub un ciclu de utilizare de opt ore pe zi. Alte discuri permit până la 1,4 milioane de ore sub un ciclu de 24 de ore din 24.
-Număr de operații de intrare/ieșire pe secundă
Începând cu 2008 o unitate HDD desktop tipică de 7.200 rpm (rotații pe minut) are o rată de transfer de date "disc-la-buffer" de circa 70 MB pe secundă. Această rată depinde de locația pistei, astfel încât ea va fi cea mai mare pentru pistele exterioare (unde se află mai multe sectoare) și mai mică pentru pistele interioare (unde sunt mai puține sectoare); și este, în general, ceva mai mare pentru drive-urile de 10.000 rpm. Un standard curent utilizat pentru transferul „buffer-la-computer" este interfața SATA II de 3,0 Gbit/s (secundă), care poate transfera date la aproximativ 300 MB/s. Rata de transfer de date de citire/scriere poate fi măsurată prin scrierea pe disc a unui fișier mare, apoi citirea fișierului respectiv. Ratele de transfer pot fi influențate atât de fragmentarea sistemului de fișiere cât și de dispunerea fișierelor ȋn dosare.
-Consum de curent
La discurile dure din calculatoarele personale portabile (notebook etc.) un consum de curent (energie) redus înseamnă o durată de funcționare mai mare până la reîncărcarea acumulatoarelor, deci un avantaj important.
-Nivel de zgomot
Măsurat în dBA (decibeli), nivelul de zgomot este semnificativ pentru anumite aplicații, cum ar fi PVR’s (personal video recorders – ȋnregistratoare video personale), înregistratoare digitale audio și calculatoare silențioase. Discurile cu nivel de zgomot scăzut utilizează de obicei lagăre lichide, viteze de rotație scăzute (de obicei 5.400 rpm) și reduc viteza de căutare în sarcină (AAM), pentru a reduce clicurile sonore și sunetele mecanice ale HDD. Discurile dure mai mici sunt de obicei mai silențioase decât cele clasice.
-Timpul de acces la date și transfer
Timpii de acces variază ȋn prezent ȋncepând de la sub 2 ms (milisecunde) pentru unitățile de HDD de server, la 15 ms pentru unitățile de HDD ȋn miniatură și ȋn jur de 9 ms pentru unitățile de HDD tipice de desktop. De câțiva ani încoace nu s-a constatat nicio ȋmbunătățire semnificativă a timpilor de acces. La calculatoarele timpurii pentru mutarea capetelor de citire/scriere se foloseau motoarele pas-cu-pas, și se ajungea la timpi de acces de 80 - 120 ms, dar acest lucru a fost repede ȋmbunătățit prin folosirea unei bobine, la sfârșitul anilor 1980, timpii de acces reducându-se astfel la aproximativ 20 ms.
-Rezistența la șocuri
Rezistența la șocuri este importantă în special pentru dispozitive mobile. Unele laptop-uri includ acum, pentru HDD, o protecție activă care parchează capetele de citire-scriere ale discului ȋnainte de impact, dacă sistemul este scăpat din mână. Această protecție oferă șanse mai mari de supraviețuire a HDD-ului în caz de impact.
In timp hard disk-ul(HDD) va fi inlocuit de adversarul lui Solid State Drive (SSD).
Fiind un dispozitiv de stocare a datelor care folosește memorii cu semiconductori este mult mai rapid decat hard disk.
Fara reclame cu Mozilla Firefox si Google Chrome
Scriu asta pentru cei care vor sa scape de reclamele de multe ori nedorite de pe paginile web care ocupa spatiu si sincer chiar sunt enervante.
Mai intai ma voi referi la browserul Mozilla Firefox care cred ca e mult mai utilizat de voi si la care nu trebuie decat sa instalati doua extensii: Adblock Plus 2.0.3 si Element Hiding Helper for Adblock Plus 1.2.2 .
Diferenta se vede si in imaginile de mai sus.Aceasta extensie poate fi oprita daca se doreste asta.
Pentru acelasi efect pe Google Chrome am instalat extensiile Adblock 2.5.5 si Adblock Plus 1.3.4 .
Va urez numai bine si adio reclame!
Mai intai ma voi referi la browserul Mozilla Firefox care cred ca e mult mai utilizat de voi si la care nu trebuie decat sa instalati doua extensii: Adblock Plus 2.0.3 si Element Hiding Helper for Adblock Plus 1.2.2 .
Pentru acelasi efect pe Google Chrome am instalat extensiile Adblock 2.5.5 si Adblock Plus 1.3.4 .
Va urez numai bine si adio reclame!
Cum aleg un laptop?
O sa incerc sa explic in randurile urmatoare ce aspecte trebuie luate in
considerare. Ordinea este aleatorie,asa ca ce este la punctul 1) nu e
neaparat si primul lucru la care te uiti.
Inainte de asta,atasez 2 link`uri foarte utile pentru oricine,link`uri unde puteti vedea un top al procesoarelor si al placilor video (folositi CTRL + F pentru a cauta produsul dorit):
Procesor: http://www.notebookcheck.net/Mobile-...st.2436.0.html
Placa video: http://www.notebookcheck.net/Mobile-...ist.844.0.html
I) FIRMA
Aceasta conteaza pentru majoritatea utilizatorilor. Multi cand aud de Acer fug ca de ciuma,multi cand aud Dell sau Asus il ridica in slavi,multu nu ai auzit de Lenovo,etc.
Aici trebuie sa tinem cont ca fiecare firma are o anumita serie de produse,o serie cu plusuri si minusuri,o gama ce poate avea defecte sau nu.
O sa enumar mai jos 2 firme cunoscute cred de toata lumea,despre care stiu ce sa spun,fara a induce in eroare:
Dell are 3 serii de produse:
-Dell Inspiron..produsele cele mai ieftine si cu performanta buna. Unii se plang de racire,altii se plang de calitatea materialelor,altii sunt perfecti multumiti,parerile fiind impartite.
Cert este ca am pus mana pe cateva modele,atat cu performanta slaba,cat si ceva decent.
Din experiente mea,pot spune ca modele mai slabe,fara placa video dedicata (Intel B950 si alte Celeron/Pentium de ex.) sunt destul de reci. Odata ce ajungem la o configuratie Quad-Core i7 + GT525 sau mai puternica,lucrurile “se incing”,insa nu e ceva de speriat. Intr`adevar,zona de evacuare se incalzeste destul de mult,dar un coolerpad bun rezolva cu usurinta problema.
-Dell Latitude..modele mult mai scumpe,adresate celor care vor un notebook fiabil si cu material de calitate,petru care sunt dispusi sa plateasca.
-Dell XPS..modele destinate utilizatorilor mai pretentiosi.Materialele folosite sunt mult mai placute la atingere decat cele de la Inspiron,desi configuratiile sunt in mare parte la fel. Un alt avantaj este sunetul,2 difuzoare + subwoofer (da,subwoofer pe laptop),ce reda sunetele mult mai clar si mai puternic.
Diferenta de temperatura intre configuratii se aplica si la restul categoriilor,precum si la ceilalti producatori. Este un lucru normal,odata cu performanta,creste si temperatura.
Asus are 4 serii :
-seria X ..in general configuratii mai slabe,destinate in special pentru multimedia (desi bacteria cu 4 celule de pe majoritatea exemplarelor e destul de slaba la capitolul autonomie)
-seria K..un laptop pentru orice,ce are parte de tehnologia Ice Cool (racire foarte buna,laptopul ramane rece chiar si dupa stres intens). Sunt modele accesibile ca pret,configuratiile fiind foarte variate.
-seria N..destinata audiofiliilor,datorita boxelor Bang & Olufsen. Prezinta deasemenea materiale mai calitative,dar si un pret pe masura (sper sa nu ma insel,dar tehnologia Ice Cool se gaseste si aici)
-seria G..destinata gamerilor in special,au parte de configuratii puternice si racire excelenta,destinate rularii jocurilor cu maximum de detalii pe rezolutia nativa.
Cu Acer,MSI,Lenovo si alte firme,nu am avut tangente,asa ca nu o sa vorbesc despre ele in lipsa de cunostiinte.
Eu sunt de parere ca atat timp cat avem grija de un notebook,nu jucam fotbal cu el si avem grija sa ii asiguram racirea necesara,nu vom avea problem cu el. Bineinteles ca sunt si exceptii,dar nu putem generaliza pe baza acestora.
II) Performanta
1)Procesorul..exista numeroase tipuri de procesoare,zeci de modele diferite,insa in mare avem APU`urile AMD si Intel`urile.
O sa ma concentrez asupra modelelor Intel,cele mai raspandite si cele mai cautate/recomandate,in special datorita performantei mai mari fata de APU pe partea de procesare.
O scurta generalizare:
-Intel Atom se gasesc in general in netbook`uri (alea mici si dragute). Performante este suficiente pentru a putea rula Windows 7,pentru regim office si multimedia.
-Intel Celeron (Bxxx,unde xxx este modelul..810/950 etc) fac parte din generatia Sandy Bridge (32nm) si ofera o perfomanta mult mai mare fata de vechile Celeron/Pentium.
-Intel ix (unde x este echivalent cu 3,5 sau 7).
[Aici avem 3 generatii:
-prima generatie (i3 xxx,i5 xxx,i7 xxx,unde xxx e modelul) au fost si inca sunt procesoare bune,dar au inceput sa dispara din configuratiile de la ora actuala.
- a doua generatie (i3 2xxx,i5 2xxx,i7 2xxx) ofera o performanta mai mare,un consum mai mic si se regasesc in majoritatea configuratiile de la ora actuala.
-a treia generatie (i3 3xxx,i5 3xxx,i7 3xxx) sunt ultimele aparitii si momentan nu exista decat foarte putine laptopuri pe piata (dotate cu i7 3xxx in special).
Ce ofera fiecare procesor:
i3`ul este un dual-core cu Hyper Threading (HT) sau executarea a 2 operatii per nucleu in acelasi timp. Cu alte cuvinte,se comporta ca un quad-core,desi nu ajunge la aceeasi performanta cu acesta.
i5`ul este un i3 cu Turbo Boost (isi mai poate mari frecventa fiecarui nucleu,de la a 2`a generatie in sus,prima este capabila doar pe un singur nucleu,cu cateva sute de MHz,in functie de model).
i7`le este Quad-Core cu HT,4 nuclee reale + 4 virtuale (i3`ul avand 2 reale + 2 virtuale,sa intelegeti mai bine),fiind cel mai performant dintre toate cele enumerate mai sus.]
Momentan jocurile abia incep sa stie de Quad-Core,deci pana si un i3 cu ale sale 2 nuclee virtuale ruleaza orice joc al momentului fara probleme.
2)Placa video..cel mai important aspect pentru cei care vor un laptop pentru jocuri.
Cu cat placa video este mai buna,cu atat jocurile vor merge cu detalii mai bune si pe rezolutii mai mari. Un alt factor important este si rezolutia (legata strans de placa video). Cu cat rezolutia este mai mare,cu atat avem nevoie de o placa video mai puternica.
De exemplu,pe 1366x768 o GT525/GT540/GT630M se descurca la fel de bine ca GT555M pe Full HD (desi e o diferenta destul de mare de performanta intre GT540 si GT555). Situatia sta total invers daca inversam situatia.
O lista cu ceva modele frecvente Nvidia (+ integrata Intel):
-placa video integrata (HD Graphics,Intel HD2000/HD3000) sunt destinate in general pentru multimedia,dar duc si un lightgaming,pe rezolutii mici si cu detalii reduse
-GT520/GT520MX sunt placi putin mai ok decat o integrata,insa nu sunt destinate celor care vor mai mult de detalii medii in majoritatea jocurilo
-GT525 si GT540/GT630M..probabil printre cele mai intalnite placi video. GT540M este o GT525 cu 72MHz in plus la frecventa procesorului,atat timp cat GT525 nu are frecvenele taiate si e asa cum trebuie,la 600Mhz (de aici si diferenta mica de performanta intrele ele..apropo,acest OC de 72MHz se poate face de oricine,deci o GT525 poate atinge performanta unei GT540),iar GT630M este o GT540 cu alt nume. Aceste 3 placi sunt ok pentru detalii medium-high in majoritatea jocurilor pe 1366x768 sau 1600x900,insa fara a exagera cu AA).
-GT550M si GT555M..alte 2 placi diferentiate prin frecventa,insa mai puternica decat cele de mai sus. Deja pe 1366x768 se descurca mai mult decat bine,facand fata si la Full HD (1920x1080).
-urmatoarele pe lista sunt GTX (460,560,570,580),placi ce se gasesc in general pe laptopurile destinate jocurilor,fiind placile indicate pentru un gaming asa cum trebuie chair si pe Full HD.
Pentru restul placilor (inclusiv AMD),utilizati top`ul placilor video de mai sus si cautati unde se situeaza ca performanta fata de placile Nvidia sugerate mai sus.
Un alt lucru ce trebuie punctat este suportul CUDA oferita de Nvidia. Pentru necunoscatori,CUDA reprezinta tehnologia prin care placa video este folosita pentru accelerarea procesului de editare video,diminuand astfel timpul necesar unei astfel de configuratii. Aici este o alta poveste,deci nu o sa intru in detalii.
3) Stocarea:
HDD..nu sunt multe de zis aici,cat mai mare si cat mai rapid.
Diferenta intre 5400RPM si 7200RPM nu e izbitoare,dar se simte. In general,gasim pe laptopuri HDD la 5400RPM,dar sunt si modele cu 7200RPM,desi putin mai scumpe.
SSD (Solid State Drive) e un mediu de stocare pe memorie Flash,fara piese in miscare,de 4-5 ori mai rapid ca un HDD normal (SSD pe Sata III,la cele Sata II diferenta e mai mica). Laptopurile cu SSD`uri sunt in general scumpe,dar exista si modele care permit montarea unul HDD/SSD suplimentar,convertirea unitatii optice intr`un slot pentru HDD/SSD. Pe toate modele se poate schimba HDD`ul cu un SSD.
SSH (Solid State Hybrid) e o combinatie intre HDD si SSD,avand piesele in miscare ale unui HDD (platanul/platanele) si ceva memorie Flash,folosita la accesarea programelor/jocurilor folosite frecvent. Acestea au prioritate la deschidere,viteza fiind putin mai mare decat in cazul HDD`urilor,dar mai mica fata de SSD. Restul programelor/jocurilor folosite mai rar vor beneficia de viteza tipica unui HDD.
III) Restul.
Spun asta pentru ca celelalte aspecte difera de la gusturi la dotari,de la culoare la USB 3.0.
Pentru a nu exista dubii,racirea este descrisa putin la FIRMA. (la modelele despre care stiu si pe care am avut posibilitatea sa le testez personal).
Dupa stabilirea procesorului si placii video,ne putem uita si la aceste aspecte,daca ne mai raman bani si pentru dotari extra.
Includ aici si garantia. Exista modele cu un singur an garantie (Acer),dar si cu 2 ani (Dell/Asus),in cazuri mai rare si mai mult de 2 ani. Cu cat garantia este mai mare,cu atat mai bine. Totusi,sa nu uitam ca avem si extensie de garantie,extensie ce poate fi achizitionata oricand (recoman a se schimab cu o luan inainte de expirarea garantiei initiale).
Momentan ma opresc aici,daca imi mai vin idei voi mai aduaga pe parcurs.
Deasemenea,daca aveti idei/sfaturi/obiectii va rog sa`mi atrageti atentia,nu se supara nimeni daca completam/editam cu ce este necesar.
Sper ca v-a fost util acest ghid si am mai risipit din necunoasterea asupra acestui subiect.
Inainte de asta,atasez 2 link`uri foarte utile pentru oricine,link`uri unde puteti vedea un top al procesoarelor si al placilor video (folositi CTRL + F pentru a cauta produsul dorit):
Procesor: http://www.notebookcheck.net/Mobile-...st.2436.0.html
Placa video: http://www.notebookcheck.net/Mobile-...ist.844.0.html
I) FIRMA
Aceasta conteaza pentru majoritatea utilizatorilor. Multi cand aud de Acer fug ca de ciuma,multi cand aud Dell sau Asus il ridica in slavi,multu nu ai auzit de Lenovo,etc.
Aici trebuie sa tinem cont ca fiecare firma are o anumita serie de produse,o serie cu plusuri si minusuri,o gama ce poate avea defecte sau nu.
O sa enumar mai jos 2 firme cunoscute cred de toata lumea,despre care stiu ce sa spun,fara a induce in eroare:
Dell are 3 serii de produse:
-Dell Inspiron..produsele cele mai ieftine si cu performanta buna. Unii se plang de racire,altii se plang de calitatea materialelor,altii sunt perfecti multumiti,parerile fiind impartite.
Cert este ca am pus mana pe cateva modele,atat cu performanta slaba,cat si ceva decent.
Din experiente mea,pot spune ca modele mai slabe,fara placa video dedicata (Intel B950 si alte Celeron/Pentium de ex.) sunt destul de reci. Odata ce ajungem la o configuratie Quad-Core i7 + GT525 sau mai puternica,lucrurile “se incing”,insa nu e ceva de speriat. Intr`adevar,zona de evacuare se incalzeste destul de mult,dar un coolerpad bun rezolva cu usurinta problema.
-Dell Latitude..modele mult mai scumpe,adresate celor care vor un notebook fiabil si cu material de calitate,petru care sunt dispusi sa plateasca.
-Dell XPS..modele destinate utilizatorilor mai pretentiosi.Materialele folosite sunt mult mai placute la atingere decat cele de la Inspiron,desi configuratiile sunt in mare parte la fel. Un alt avantaj este sunetul,2 difuzoare + subwoofer (da,subwoofer pe laptop),ce reda sunetele mult mai clar si mai puternic.
Diferenta de temperatura intre configuratii se aplica si la restul categoriilor,precum si la ceilalti producatori. Este un lucru normal,odata cu performanta,creste si temperatura.
Asus are 4 serii :
-seria X ..in general configuratii mai slabe,destinate in special pentru multimedia (desi bacteria cu 4 celule de pe majoritatea exemplarelor e destul de slaba la capitolul autonomie)
-seria K..un laptop pentru orice,ce are parte de tehnologia Ice Cool (racire foarte buna,laptopul ramane rece chiar si dupa stres intens). Sunt modele accesibile ca pret,configuratiile fiind foarte variate.
-seria N..destinata audiofiliilor,datorita boxelor Bang & Olufsen. Prezinta deasemenea materiale mai calitative,dar si un pret pe masura (sper sa nu ma insel,dar tehnologia Ice Cool se gaseste si aici)
-seria G..destinata gamerilor in special,au parte de configuratii puternice si racire excelenta,destinate rularii jocurilor cu maximum de detalii pe rezolutia nativa.
Cu Acer,MSI,Lenovo si alte firme,nu am avut tangente,asa ca nu o sa vorbesc despre ele in lipsa de cunostiinte.
Eu sunt de parere ca atat timp cat avem grija de un notebook,nu jucam fotbal cu el si avem grija sa ii asiguram racirea necesara,nu vom avea problem cu el. Bineinteles ca sunt si exceptii,dar nu putem generaliza pe baza acestora.
II) Performanta
1)Procesorul..exista numeroase tipuri de procesoare,zeci de modele diferite,insa in mare avem APU`urile AMD si Intel`urile.
O sa ma concentrez asupra modelelor Intel,cele mai raspandite si cele mai cautate/recomandate,in special datorita performantei mai mari fata de APU pe partea de procesare.
O scurta generalizare:
-Intel Atom se gasesc in general in netbook`uri (alea mici si dragute). Performante este suficiente pentru a putea rula Windows 7,pentru regim office si multimedia.
-Intel Celeron (Bxxx,unde xxx este modelul..810/950 etc) fac parte din generatia Sandy Bridge (32nm) si ofera o perfomanta mult mai mare fata de vechile Celeron/Pentium.
-Intel ix (unde x este echivalent cu 3,5 sau 7).
[Aici avem 3 generatii:
-prima generatie (i3 xxx,i5 xxx,i7 xxx,unde xxx e modelul) au fost si inca sunt procesoare bune,dar au inceput sa dispara din configuratiile de la ora actuala.
- a doua generatie (i3 2xxx,i5 2xxx,i7 2xxx) ofera o performanta mai mare,un consum mai mic si se regasesc in majoritatea configuratiile de la ora actuala.
-a treia generatie (i3 3xxx,i5 3xxx,i7 3xxx) sunt ultimele aparitii si momentan nu exista decat foarte putine laptopuri pe piata (dotate cu i7 3xxx in special).
Ce ofera fiecare procesor:
i3`ul este un dual-core cu Hyper Threading (HT) sau executarea a 2 operatii per nucleu in acelasi timp. Cu alte cuvinte,se comporta ca un quad-core,desi nu ajunge la aceeasi performanta cu acesta.
i5`ul este un i3 cu Turbo Boost (isi mai poate mari frecventa fiecarui nucleu,de la a 2`a generatie in sus,prima este capabila doar pe un singur nucleu,cu cateva sute de MHz,in functie de model).
i7`le este Quad-Core cu HT,4 nuclee reale + 4 virtuale (i3`ul avand 2 reale + 2 virtuale,sa intelegeti mai bine),fiind cel mai performant dintre toate cele enumerate mai sus.]
Momentan jocurile abia incep sa stie de Quad-Core,deci pana si un i3 cu ale sale 2 nuclee virtuale ruleaza orice joc al momentului fara probleme.
2)Placa video..cel mai important aspect pentru cei care vor un laptop pentru jocuri.
Cu cat placa video este mai buna,cu atat jocurile vor merge cu detalii mai bune si pe rezolutii mai mari. Un alt factor important este si rezolutia (legata strans de placa video). Cu cat rezolutia este mai mare,cu atat avem nevoie de o placa video mai puternica.
De exemplu,pe 1366x768 o GT525/GT540/GT630M se descurca la fel de bine ca GT555M pe Full HD (desi e o diferenta destul de mare de performanta intre GT540 si GT555). Situatia sta total invers daca inversam situatia.
O lista cu ceva modele frecvente Nvidia (+ integrata Intel):
-placa video integrata (HD Graphics,Intel HD2000/HD3000) sunt destinate in general pentru multimedia,dar duc si un lightgaming,pe rezolutii mici si cu detalii reduse
-GT520/GT520MX sunt placi putin mai ok decat o integrata,insa nu sunt destinate celor care vor mai mult de detalii medii in majoritatea jocurilo
-GT525 si GT540/GT630M..probabil printre cele mai intalnite placi video. GT540M este o GT525 cu 72MHz in plus la frecventa procesorului,atat timp cat GT525 nu are frecvenele taiate si e asa cum trebuie,la 600Mhz (de aici si diferenta mica de performanta intrele ele..apropo,acest OC de 72MHz se poate face de oricine,deci o GT525 poate atinge performanta unei GT540),iar GT630M este o GT540 cu alt nume. Aceste 3 placi sunt ok pentru detalii medium-high in majoritatea jocurilor pe 1366x768 sau 1600x900,insa fara a exagera cu AA).
-GT550M si GT555M..alte 2 placi diferentiate prin frecventa,insa mai puternica decat cele de mai sus. Deja pe 1366x768 se descurca mai mult decat bine,facand fata si la Full HD (1920x1080).
-urmatoarele pe lista sunt GTX (460,560,570,580),placi ce se gasesc in general pe laptopurile destinate jocurilor,fiind placile indicate pentru un gaming asa cum trebuie chair si pe Full HD.
Pentru restul placilor (inclusiv AMD),utilizati top`ul placilor video de mai sus si cautati unde se situeaza ca performanta fata de placile Nvidia sugerate mai sus.
Un alt lucru ce trebuie punctat este suportul CUDA oferita de Nvidia. Pentru necunoscatori,CUDA reprezinta tehnologia prin care placa video este folosita pentru accelerarea procesului de editare video,diminuand astfel timpul necesar unei astfel de configuratii. Aici este o alta poveste,deci nu o sa intru in detalii.
3) Stocarea:
HDD..nu sunt multe de zis aici,cat mai mare si cat mai rapid.
Diferenta intre 5400RPM si 7200RPM nu e izbitoare,dar se simte. In general,gasim pe laptopuri HDD la 5400RPM,dar sunt si modele cu 7200RPM,desi putin mai scumpe.
SSD (Solid State Drive) e un mediu de stocare pe memorie Flash,fara piese in miscare,de 4-5 ori mai rapid ca un HDD normal (SSD pe Sata III,la cele Sata II diferenta e mai mica). Laptopurile cu SSD`uri sunt in general scumpe,dar exista si modele care permit montarea unul HDD/SSD suplimentar,convertirea unitatii optice intr`un slot pentru HDD/SSD. Pe toate modele se poate schimba HDD`ul cu un SSD.
SSH (Solid State Hybrid) e o combinatie intre HDD si SSD,avand piesele in miscare ale unui HDD (platanul/platanele) si ceva memorie Flash,folosita la accesarea programelor/jocurilor folosite frecvent. Acestea au prioritate la deschidere,viteza fiind putin mai mare decat in cazul HDD`urilor,dar mai mica fata de SSD. Restul programelor/jocurilor folosite mai rar vor beneficia de viteza tipica unui HDD.
III) Restul.
Spun asta pentru ca celelalte aspecte difera de la gusturi la dotari,de la culoare la USB 3.0.
Pentru a nu exista dubii,racirea este descrisa putin la FIRMA. (la modelele despre care stiu si pe care am avut posibilitatea sa le testez personal).
Dupa stabilirea procesorului si placii video,ne putem uita si la aceste aspecte,daca ne mai raman bani si pentru dotari extra.
Includ aici si garantia. Exista modele cu un singur an garantie (Acer),dar si cu 2 ani (Dell/Asus),in cazuri mai rare si mai mult de 2 ani. Cu cat garantia este mai mare,cu atat mai bine. Totusi,sa nu uitam ca avem si extensie de garantie,extensie ce poate fi achizitionata oricand (recoman a se schimab cu o luan inainte de expirarea garantiei initiale).
Momentan ma opresc aici,daca imi mai vin idei voi mai aduaga pe parcurs.
Deasemenea,daca aveti idei/sfaturi/obiectii va rog sa`mi atrageti atentia,nu se supara nimeni daca completam/editam cu ce este necesar.
Sper ca v-a fost util acest ghid si am mai risipit din necunoasterea asupra acestui subiect.
Configurare SSD pentru Windows 8
Configurare ssd pentru Windows 8
1. Dupa ce ssd-ul a fost montat corect in unitate, primul lucru este sa verificam daca acesta are ultima versiune de firmware instalata. Daca acesta vine din fabrica cu ultima versiune, putem sa instalam sistemul de operare, daca nu are ultima versiune firmware, este recomandat sa facem update.
nota: pentru montarea si instalarea noului firmware, consultati manualul de utilizare !
2. Din bios trebuie setat modul AHCI neaparat pentru a beneficia de performanta maxima.
3. Pentru a castiga spatiu liber mai mult, trebuie sa dezactivam modul de hibernare.
- Apasam tasta Windows de pe tastatura + tasta X
- In stanga jos va aparea o noua ferestra unde selectam Command Prompt (Admin) sau Linie de Comanda (Admin) daca avem sistemul de operare in limba romana.
- Aici copiem si introducem powercfg -h off in fereastra CMD si apasam tasta enter.
- Acum inchidem fereastra cmd.
4. Indexarea fisierelor pe ssd.
4.1
- Apasam tasta Windows de pe tastatura + tasta R
- In fereastra run aparuta, introducem services.msc
- Aici cautam Windows Search si facem click dreapta si selectam Properties.
- In fereastra aparuta, la Startup type alegem Disabled si apasam OK
4.2
- Intram in My Computer si facem click dreapta pe ssd si selectam Properties.
- Aici debifam ultima optiune Allow files on this drive to have contents indexed in addition to file properties.
- Dupa ce facem click pe apply si ok, o noua fereastra o sa apara si aici selectam Continue dupa care Ignore All si asteptam pana cand fereastra dispare.
5. Dezactivarea memoriei virtuale (Page file)
- Click dreapta pe My Computer si selectam Properties
- In stanga facem click pe Advanced System Settings
- In coloana Performance, facem click pe butonul Settings
- Aici selectam al doilea tab, respectiv Advanced Tab si facem click pe butonul de jos numit Change
- Aici debifam prima optiune (Automatically manage paging file size for all drives) selectam partitia C si selectam optiunea No paging file
- Acum facem click pe butonul Set. Acum apasam ok la ferestrele deschise si restartam calculatorul
6. Dezactivarea protectiei sistemului (System Restore)
- Click dreapta pe My Computer si selectam Properties
- Aici facem click pe Advanced System Settings, facem click pe tabul System Protection si selectam partia C, dupa care facem click pe Configure.
- Aici selectam Turn off system protection si apasam pe butonul Delete dupa care OK.
7. Schimbarea optiunilor de alimentare.
- Intram in Control Panel si deschidem Power Options
- Aici facem click pe Show additional plans si selectam High performance power plan
- In dreptul lui facem click pe Change plan settings dupa care facem click pe Change advanced power settings
- Extindem optiunile la categoria Hard Disk si la optiunea Turn off hard disk after tinem apasat pe buton pana cand apare Never
- Extindem optiunile si la categoria Sleep si la optinea Sleep after selectam Never
8. Mutarea fisierelor temporare a navigatorului web.
Pentru Firefox:
- Deschidem My computer si copiem textul (C:\Program Files (x86)\Mozilla Firefox\firefox.exe -p) daca folosim versiunea de Windows pe 64 de biti, iar pentru versiunea de 32 de biti (x86) copiem acest text C:\Program Files\Mozilla Firefox\firefox.exe -p
- In fereastra aparuta, facem click pe Creeaza profil.. dupa care apasam pe butonul Inainte iar aici scriem numele utilizatorului care il dorim si facem clcik pe Alege dosar... Aici selectam un folder din partita D care mai tarziu il putem ascunde pentru a nu ne incurca.
9. Verficarea Trim-ului
- Apasam tasta Windows plus tasta X
- In stanga jos va aparea o noua ferestra unde selectam Command Prompt (Admin) sau Linie de Comanda (Admin) daca avem sistemul de operare in limba romana.
- In fereastra CMD copiem textul fsutil behavior query disabledeletenotify si apasam tasta enter
Daca apare mesajul DisableDeleteNotify = 1 inseamna ca este dezactivat
Daca apare mesajul DisableDeleteNotify = 0 inseamna ca este activat
10. Dezactivarea logo-ului pentru o pornire mai rapida.
- Apasam tasta Windows plus tasta R si copiem textul MSConfig si apasam ok
- In fereastra deschisa facem click pe tabul Boot si bifam optiunea No GUI boot dupa care apasam ok si restartam calculatorul.
Sursa acestui ghid este forumul My Garage. autor Atrium77.
1. Dupa ce ssd-ul a fost montat corect in unitate, primul lucru este sa verificam daca acesta are ultima versiune de firmware instalata. Daca acesta vine din fabrica cu ultima versiune, putem sa instalam sistemul de operare, daca nu are ultima versiune firmware, este recomandat sa facem update.
nota: pentru montarea si instalarea noului firmware, consultati manualul de utilizare !
2. Din bios trebuie setat modul AHCI neaparat pentru a beneficia de performanta maxima.
3. Pentru a castiga spatiu liber mai mult, trebuie sa dezactivam modul de hibernare.
- Apasam tasta Windows de pe tastatura + tasta X
- In stanga jos va aparea o noua ferestra unde selectam Command Prompt (Admin) sau Linie de Comanda (Admin) daca avem sistemul de operare in limba romana.
- Aici copiem si introducem powercfg -h off in fereastra CMD si apasam tasta enter.
- Acum inchidem fereastra cmd.
4. Indexarea fisierelor pe ssd.
4.1
- Apasam tasta Windows de pe tastatura + tasta R
- In fereastra run aparuta, introducem services.msc
- Aici cautam Windows Search si facem click dreapta si selectam Properties.
- In fereastra aparuta, la Startup type alegem Disabled si apasam OK
4.2
- Intram in My Computer si facem click dreapta pe ssd si selectam Properties.
- Aici debifam ultima optiune Allow files on this drive to have contents indexed in addition to file properties.
- Dupa ce facem click pe apply si ok, o noua fereastra o sa apara si aici selectam Continue dupa care Ignore All si asteptam pana cand fereastra dispare.
5. Dezactivarea memoriei virtuale (Page file)
- Click dreapta pe My Computer si selectam Properties
- In stanga facem click pe Advanced System Settings
- In coloana Performance, facem click pe butonul Settings
- Aici selectam al doilea tab, respectiv Advanced Tab si facem click pe butonul de jos numit Change
- Aici debifam prima optiune (Automatically manage paging file size for all drives) selectam partitia C si selectam optiunea No paging file
- Acum facem click pe butonul Set. Acum apasam ok la ferestrele deschise si restartam calculatorul
6. Dezactivarea protectiei sistemului (System Restore)
- Click dreapta pe My Computer si selectam Properties
- Aici facem click pe Advanced System Settings, facem click pe tabul System Protection si selectam partia C, dupa care facem click pe Configure.
- Aici selectam Turn off system protection si apasam pe butonul Delete dupa care OK.
7. Schimbarea optiunilor de alimentare.
- Intram in Control Panel si deschidem Power Options
- Aici facem click pe Show additional plans si selectam High performance power plan
- In dreptul lui facem click pe Change plan settings dupa care facem click pe Change advanced power settings
- Extindem optiunile la categoria Hard Disk si la optiunea Turn off hard disk after tinem apasat pe buton pana cand apare Never
- Extindem optiunile si la categoria Sleep si la optinea Sleep after selectam Never
8. Mutarea fisierelor temporare a navigatorului web.
Pentru Firefox:
- Deschidem My computer si copiem textul (C:\Program Files (x86)\Mozilla Firefox\firefox.exe -p) daca folosim versiunea de Windows pe 64 de biti, iar pentru versiunea de 32 de biti (x86) copiem acest text C:\Program Files\Mozilla Firefox\firefox.exe -p
- In fereastra aparuta, facem click pe Creeaza profil.. dupa care apasam pe butonul Inainte iar aici scriem numele utilizatorului care il dorim si facem clcik pe Alege dosar... Aici selectam un folder din partita D care mai tarziu il putem ascunde pentru a nu ne incurca.
9. Verficarea Trim-ului
- Apasam tasta Windows plus tasta X
- In stanga jos va aparea o noua ferestra unde selectam Command Prompt (Admin) sau Linie de Comanda (Admin) daca avem sistemul de operare in limba romana.
- In fereastra CMD copiem textul fsutil behavior query disabledeletenotify si apasam tasta enter
Daca apare mesajul DisableDeleteNotify = 1 inseamna ca este dezactivat
Daca apare mesajul DisableDeleteNotify = 0 inseamna ca este activat
10. Dezactivarea logo-ului pentru o pornire mai rapida.
- Apasam tasta Windows plus tasta R si copiem textul MSConfig si apasam ok
- In fereastra deschisa facem click pe tabul Boot si bifam optiunea No GUI boot dupa care apasam ok si restartam calculatorul.
Sursa acestui ghid este forumul My Garage. autor Atrium77.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)